Lumea după COVID 19

O pandemie mondială va duce inevitabil la schimbări majore – sociale, economice, politice, religioase. Avînd în vedere măsurile privind izolarea persoanelor, modificările pot deveni vizibile de la nivel de individ (de la autodescoperire – redescoperire, pînă la divorțuri; de la ateu la practicant sau, de ce nu, invers etc.) la cel de grup, companie, colectivitate.

Schimbările sociale vor viza, cel puțin o perioadă, pe de o parte modificări comportamentale (evitarea contactului direct, evitarea persoanelor cu o gestică care poate însemna boală etc.) pînă la regîndirea – de la nivel personal, la cel instituțional – oportunităților și asigurărilor privind viabilitatea locului de muncă (în principiu se va încerca identificarea locului de muncă ce oferă garanția salarizării indiferent de situație, preferabil de la domiciliu). În aceeași măsură, în România, în funcție de cum vor evolua lucrurile (politicul avînd aici un mare rol), vom avea de-a face fie cu o unitate nemaiîntîlnită din 1990, fie cu o ruptură socială ce va putea fi reparată doar de viitoarele generații (să nu uităm rupturile majore petrecute între 1998-2000 și, ulterior, începînd cu 2010). Indiferent de variantă, cel puțin generațiile care au acum peste 16 ani vor avea tendințe de izolare mai accentuate decît viitoarele, vor fi mai atente la resursele medicale și alimentare și, nu în ultimul rînd, vor fi mai sensibile la orice nouă potențială boală apărută pe planetă. Din istoria recentă, sînt demne de menționat două exemple: grija generației care a trăit foametea de după al doilea război mondial și care s-a îngrijit pînă la moarte să aibă în cămară cel puțin o recoltă (pentru hrană și însămînțare); schimbarea comportamentului financiar după 2011 (cînd ratele nu se mai fac „cu buletinul”, ci mult mai chibzuit).

Cred că după această criză se va schimba atît legislația, cît și comportamentul vizavi de vaccinuri. Cred, de asemenea, că putem spune adio marilor întruniri și protestelor (implicit celor sindicale). De asemenea, poate exista riscul ca o serie de măsuri care astăzi, din cauza pandemiei, limitează/ controlează individul/ grupul/ societatea, să devină mai tîrziu reguli sociale.

La nivel religios, probabil modificările vor avea două direcții majore: dinspre ateism spre practică sau dinspre practicant spre indiferent. În privința serviciului religios, indiferent de cult, modificările vor fi minore și se vor referi doar la aspecte care țin de protecția persoanei (lingurița pentru împărtășanie, atingerea unor obiecte de cult, atingerea persoanelor etc.). Dată fiind răspîndirea COVID 19, nu se vor înregistra treceri semnificative de la un cult la altul (așa cum s-a întîmplat, spre exemplu, după pierderea de către creștini a Ierusalimului în 1187, cînd, în Europa de sud și de vest, s-a trecut masiv la islam).

Politicul are în această perioadă cel mai important rol și, în egală măsură, cel mai mare risc. Există posibilitatea ca formațiunile politice care vor arata slăbiciuni (să folosească diverse momente și/sau motive pentru propria promovare, să încurce anumite măsuri de prevenție și ajutor socio-medical, să fie neimplicate etc.) să piardă șansa guvernării pe timp îndelungat sau, de ce nu, să dispară.

În privința vieții economice, cred că schimbările vor fi majore. În primul rînd globalizarea va fi regîndită în  ansamblul său. Între altele, o serie de întreprinderi vor fi relocate în Europa și pe continentele americane cu riscul micșorării profitului (s-a văzut clar faptul că goana după profit, pe baza forței de muncă foarte ieftine, într-o astfel de criză, poate duce chiar la faliment). În același timp, zonele care trăiau preponderent din turism vor încerca să-și atragă și unități de producție pentru o minimă garanție a resurselor locale. În al doilea rînd, pe termen mediu, forța  de muncă va suferi transformări importante: se vor crea tot mai multe posibilități pentru lucrul la domiciliu, ceea ce va duce la creșterea concurenței pentru locurile de muncă puțin expuse, chiar cu riscul scăderii veniturilor, se va adînci și mai tare criza locurilor de muncă din producție. În al treilea rînd, există posibilitatea ca resursele agricole să fie gestionate diferit, în sensul reducerii exporturilor și acordarea de facilități pentru prelucrare și consum local.

De asemenea, cred că toate statele își vor crea unități strategice pentru fabricarea medicamentelor generice și a echipamentelor medicale de uz general. Statele din G 8 vor cheltui în perioada următoare mai mulți bani în cercetarea medicală, ceea ce va duce la creșterea consumerismului în rîndul populației, mai ales pe prevenție (suplimente alimentare, vaccinuri etc.).

Un singur domeniu, începînd cu secolul al XIX-lea, a prosperat mai ales în perioadele de criză și, inerent, o va face și de această dată: domeniul bancar. Este singurul tronson care gestionează de fapt toate resursele economice (corporații, întreprinderi, învățămînt, media etc.) care profită de toate situațiile și care, din motive subiectivo-obiective, nu este lăsat să se prăbușească (excepția s-a constat în Islanda, care, la ultima criză, și-a însănătoșit economia lăsînd băncile nefinanțate de la buget sau din împrumuturi plătite ulterior de stat). Fără alte comentarii.

Emil URSU

Directorul Muzeului Bucovinei

Fiţi sociabili!