Long live the franchise!

De ce să mai vezi Bourne după atîtea “bornăieli” (trei cu Matt Damon și una cu Jeremy Renner)? Merită să îl mai urmărești pe Matt cum vrea să spulbere dezamăgirile provocate de Jeremy (care nu are nici o vină!) într-un parteneriat profitabil cu Paul Greengrass, care revine după două încercări regizorale foarte reușite? Răspuns sincer: DA!

Timp de 123 de minute nu poți spune că filmul trenează, căci e doar mușchi si vitamină cinematografică într-o continuă alergare, de zici că agenții CIA sînt pe alcaline! Mai puțin Tommy Lee Jones, care la cei peste 70 de ani arată olecuță consumat, se tîrîie, oftează, răsuflă greu (dar nu ca Vader!) și pare obosit, iar Vincent Cassel la 50 si un pic nu mai e nici el așa sprințar! În contrabalans sînt Alicia Vikander, Julia Stiles și hip hoperul Riz, care aduc suflu tînăr și agilitate, iar Matt Damon în super formă îi trage după el pe toți fără urme de epuizare.

Filmarea a la NYPD Blue cu camera mișcată și dinamica schimbărilor cînd pe față, cînd pe spate, fac pelicula trepidantă și alertă într-un fel care captează atenţia spectatorului. Bourne, mă rog, David Webb pe numele de naștere, aleargă, se aruncă, urmărește cu mașina, cu motorul… e titirezat de zici că e frat-su mai mic al lui Mission Imposible, altoit cu Jakie Chan! Nu prea vorbește, pentru că nu îi stă în caracter și nici nu are timp, aidoma celuilalt personaj, asasinul mut ”The Asset” (Vincent Cassel).

Arată bine pentru luptă, dă cu pumnul implacabil, ca Brad Pitt în Troy, nu are timp de aventuri romantice ca Bond și nu schițează nici un zîmbet. Ar trebui să fie perfect TOTUL! Mai ales că am înțeles și toate mesajele gen: nu ne mai spionați și cînd mergem la budă, nu ne tăiați netul cînd vrem să postăm de la demonstrație, jos corupția, sus patriotismul – care sînt prea evidente ca să nu fie o şa bătută zdravăn ca să priceapă tot mapamondul, plus marea iapă de peste Ocean.

Și totuși ceea ce îi lipsește filmului este imaginația, iar faptul că un vehicul SWAT e mai tare ca orice mașină din Mad Max te lăsă într-o stare de perplexitate nu tocmai laudativă, ca şi lipsa sentimentului, a unei fărîme de suflet care să contrabalanseze austeritatea incursiunii într-un sistem dur, dominat şi el de interese şi corupţie, cu o rigiditate cazonă în care nici una dintre cele două figuri feminine (Alicia Vikander şi Julia Stiles) nu taie vreo breşă. Dar nu încape îndoială că filmul este „male oriented”, aşa că fetele să se descurce cum or putea sau mama lor să le facă alt romance care să le placă, pentru că la Bourne se dă doar cu pumnul, se trage cu arma şi se fărîmă maşini. Dar e super action, trebuie să recunosc, şi dacă ai predilecţiile mele în materie de filme, e cazul să alegi să-l vezi cînd chiar eşti „in the mood” pentru genul ăsta de adrenalină cinematografică.

Asta a fost, de bine zic, căci sînt destule comedii romantice, SF-uri sau filme de animaţie care să fie o alternativă feminină la acest action movie pentru băieţi, care place pentru că reţeta e clasică, verificată, safe, şi – în plus – lasă o coşcogeamite poarta deschisă pentru alt episod în care să-l urmăm pe neasemuitul Jason Bourne/Matt Damon şi să trepidăm la cît de tare e!

Off, asta e, avem nevoie de modele, recunosc, iar personajul ăsta nu e chiar de lepădat! Long live the franchise!!!

Michaela Platon

Jurnalist de film

Fiţi sociabili!