Locul unde prostia nu reprezintă un handicap

Confesiunea unui bucovinean oarecare: „Sînt exact ca şi gradina zoologică din Rădăuţi. Nu mai am  nici un leu”. „Femeia este o fiinţă umană care pălăvrăgeşte, se îmbracă şi se dezbracă”. (Voltaire). Şi apoi – aş adăuga eu – o ia de la capăt, nu neapărat în ordinea enunţată de filosof.

Gustul excesiv al lui Carol al II-lea pentru aparenţă şi fast îi va inspira lui C. Argetoianu (în 1931) comentarii ironice în memoriile sale. Deoarece noile uniforme militare amestecau, fără logică, simboluri şi elemente disparate, din diverse culturi, acesta avea să scrie că armata noastră şi-a schimbat cu desăvârşire înfăţişarea. „Şepci ca la ruşi şi ca la japonezi. Culori violete. Uniforme pestriţe, de toate felurile: avem, laolaltă, regimente de englezi, de suedezi, de germani din vremea imperiului… ciudate, multicolore, cu totul în afară de tradiţiile şi datinile armatei şi istoriei noastre. Aflate în opoziţie, de asemeni, cu simplicitatea cerută de necesităţile războiului”.

Observ că uniformele militare născocite de Carol, regele play-boy, sînt aidoma democraţiei noastre „originale” de după 1990: un carcalete strident de pastişe şi mimetisme. Un strop de Suedia, o ţîră de British, împestriţat aiurea cu o picătură de Japan, totul sub o caschetă rusească.

„Precum este cercelul de aur la urechea porcului, aşa este frumuseţea femeii nărăvite”. (Solomon). „De cînd datează exportul nostru de grîne, de atunci importul de fraze. S-ar putea zice că România a preschimbat păturile adînci şi binecuvîntate de Dumnezeu ale ţărînei sale pe vorbe deşerte, pe teorii de gazetă, pe subţiri apucături advocăţeşti ş. a. m. d., căci spiritele cele bune, ce mai sînt în viaţă, le datorim unei epoce cu mult anterioare celei actuale”. (M. Eminescu).

Iată cîteva uluitoare profeţii despre România, datorate harului Părintelui Cleopa. Acesta „citea” – adică descifra, decripta – dintr-o carte azi dispărută, „Hristomos”, scrisă cîndva  la Muntele Athos: „Am văzut trei focuri pe o movilă înaltă pe Dunăre, un glas striga: Românie, sfîrşitul necazurilor tale e un 5 şi 50, adică 550 de ani. Vedenia are loc la anul 1327+550 de ani =1877, cînd România şi-a dobîndit independenţa”. „Apoi am văzut deasupra României un bou şi un leu. Leul este mult luptător şi îşi va scoate drepturile sale, în anul 1916, al biruinţei. De cînd e ţara aceasta, ea a avut numai de suferit, dar a răbdat ca şi boul – este bourul de pe stema Moldovei”. „Leul este prea viteaz, se va ridica deasupra cocoşului (Ungaria). Cocoşul va scoate ochii leului, i-a scociorît el în 1940, cînd ne-a luat Ardealul, dar Leul (Transilvania) a luat înapoi de la unguri Ardealul”. „Şi atuncea îşi vor lua neamurile asuprite locurile pe care le-au stapînit alţii cu nedreptate, pentru că se vor întoarce fiecare la cuiburile părinteşti, că zice Sf. Metodie: şi boul va răgi, adică ţara noastră (România), care era de jaful tuturor, se va ridica în picioare. România va lua toate hotarele sale! Amărîtul de cocoş (Ungaria) se retrage în ţara lui şi nu mai cîntă altul niciodată la noi. Nu va mai cînta niciodată Ungaria în România aflată în toate hotarele sale!”.

Nu am căderea – şi evident, nici trufia – să mă pronunţ asupra validităţii profeţiei marelui duhovnic, dar pot aprecia farmecul inconfundabil al rostirii şi neştirbitul său patriotism.

„În politică, prostia nu e un handicap”. (Napoleon). Acum, un prim banc adecvat nesfîrşitului serial mediatic „Noua Ţiganiadă TV”: Un ţigan prinde peştişorul de aur, îl roteşte pe toate părţile şi nu ştie ce să facă cu el, fiind prea mic pentru a-l pune la tigaie. Peştele nu mai rabdă: – Hai mă omule, pune-ţi o dorinţă! – Ce fel de dorinţă? – Păi, să-ţi explic. Spre exemplu, ieri m-a prins un rromân – pardon, un român! – şi m-a rugat să-i dau 1.000.000 de euro, iar eu i-am îndeplinit dorinţa. Tu ce ai vrea? –  Eu? Păi… adresa lui.

În fine, ceva curat şi frumos, „pour la bonne bouche”: „Arborii sînt efortul nesfîrşit al Pămîntului de a vorbi cu Cerul”. (R. Tagore).

 

Fiţi sociabili!