Locul unde prostia nu este un handicap

Maximele celebre, replicile istorice, consacrate de dicţionare şi de manualele şcolare, ar trebui să constituie – aşa cum ne-au fost transmise –  un nesecat izvor al înţelepciunii umane, o sursă şi un îndemn spre perfecţionare şi spre asanare morală. Din păcate, ele rămîn nişte vorbe frumoase, uitate între pagini prăfuite în bibliotecă. Pe de altă parte, în plus (de fapt, în minus) destinul oricărui dicton este dus în derizoriu, zilnic, prin citarea lui aiurea, de către politicieni ori de către vedetele sfertodocte. Explicaţie îndestulătoare pentru a continua şturlubatica – dar eliberatoarea  – noastră încercare  de a le amesteca (rostire şi atitudine adevărată, versus impostură ) în rîndurile ce urmează : „În politică, prostia nu este un handicap”. (Napoleon). „I-am asemănat odată pe ruşi cu vacile care dau 25 de kile de lapte pe zi şi apoi se baligă în şiştar. Rusul e contraindicat la cugetare ca sifilisul la sistemul nervos. Am făcut afirmaţia asta (…) gândindu-mă la Gorbaciov. Pentru că el spune: situaţia economică a Uniunii – vasăzică după 70 de ani de marxism-leninism – e catastrofică. Punct. Şi apoi optează pentru leninism! Adică, pentru cadavrul din Piaţa Roşie, care a creat dezastrul ăsta. Ruşii sînt la fel de imperialişti ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Ruşii sînt mai perfizi. Cînd te ocupă şi te declari de acord, spun că eşti progresist, iar cînd le rupi fălcile, că eşti fascist şi reacţionar. Ruşii sînt mai abili politic decît germanii. Dovadă că au făcut din braşoava asta roşie, din ruşinea asta care e bolşevismul, o supraputere mondială şi au putut să impună Statelor Unite situarea bolşevismului la rang de supraputere”. (Petre Ţuţea). „Omul potrivit la locul potrivit”. (Traian Băsescu despre Adrian Năstase). „Marc Aureliu spunea, dragă Traiane, că nu numai a face ceva e păcat, dar şi a nu face nimic. Iar constănţeanul tău, Ovidius – cel „suspendat” pe viaţă de Împărat – a adăugat: ai comis păcatul abia atunci cînd te-ai oprit să-l faci numai pentru că nu este permis. Deci, hai, îndrăzneşte! Hai!”. (O anumită blondă către un – încă – preşedinte „hard to kill”). „Căci mai bine este moarte decît cu ruşine a trăi. Şi nu fiţi ca pasărea cucul care de frică –  precum mai toate încropirile politice de azi, ieşite prin fratricid din cuibul FSN-ului originar (n. a.) – îşi tot dă în fiece an afară fructul lui şi cată casă nouă, străină, ci fiţi ca şoimul, care păzeşte în chip sigur, după putere, casa şi puii lui”. (Neagoe Basarab). „Mare scofală! Sînt obişnuit, ca geolog, cu piatra, cu ţărîna”. (Epitaf ales de Emil Constantinescu). „Discursul, această faţă nemachiată a spiritului celui ce-l susţine (spunea Seneca), este adesea un nor uşor, a cărui formă şi culoare poate să inspire admiraţie, dar care piere repede şi nu mai lasă urme decît în amintire”. (M. Garcon). „Din fericire – spune N. Iorga – discursul funebru e singura ofensă pe care nu o poţi pedepsi”. „Politicienii români sînt ca fierul de călcat: întîi te aburesc, apoi te pîrlesc”. (Porţile de Fier). „Luaţi un cerc, mîngîiaţi-l şi el va deveni, îndată… vicios”. (Arhimede). „Cine vede şi pictează cerul în verde şi pajiştile în albastru trebuie sterilizat”. (Adolf Hitler) „E drept că scriitorul – scria Marx acum un veac şi jumătate – trebuie să cîştige ca să poată trăi şi să poată scrie, dar nu e absolut necesar să trăiască şi să scrie pentru a cîştiga”. Perfect de acord, bărbosule, ce urai – dar  numai în scris, nu în viaţa privată – plăcerile burgheze. Azi, scriitorul s-ar putea angaja, pentru o bucată de pîine, ca moderator de talk-show la orice post tv de partid. „Fostele lui soţii pur şi simplu nu l-au înţeles, bietul. Şi nici eu…”. (Jan Chamberlain, a opta soţie a lui Mickey Rooney). „Osificarea sistemelor de stat se face prin caste, prin partide”. (Mihai Eminescu). Pe măsură ce înaintez în demersul – laborios, dar delicios – de punere în balanţă a inteligenţei adevărate, etern vie, cu cea doar mimată, cu prostia fudulă (pleonasm?), nemuritoare şi prolifică la rîndul ei, înţeleg nemijlocit faptul că între sublim şi ridicol nu e decît un pas.

 

Cezar Straton

Fiţi sociabili!