Little America

Social-democraţii s-au prezentat la urne pentru a alege preşedintele partidului, singurul candidat fiind Liviu Dragnea. Acesta a declarat, după vot, că alegerile interne sînt prima probă serioasă pe care o dă PSD „ca dorinţă de a se implica într-un minim exerciţiu de democraţie”, insistînd asupra ideii unui nou început pentru PSD, în vreme ce foştii lideri Victor Ponta şi Ion Iliescu au preferat să vorbească despre continuitate.

 Fostul preşedinte Traian Băsescu a propus, la Colegiului Naţional al PMP, ca Partidul Mişcarea Populară să se numească doar Mişcarea Populară, afirmînd că în această formaţiune nu trebuie să existe un singur curent de dreapta, adăugînd că PMP va trebui să genereze soluţii pentru România.

 Preşedintele Consiliului Judeţean, Cătălin Nechifor, a anunţat în cadrul unei conferinţe de presă că intenţionează să amenajeze o „Mică Europă” în parcul Şipote din centrul Sucevei. Cătălin Nechifor a prezentat conceptul de „Mica Europă” („Little Europe”) ca un posibil slogan al Sucevei în competiţia pentru obţinerea titlului de capitală europeană a culturii în anul 2021. Nechifor a declarat că acesta ar fi fost un slogan mai potrivit decît cel propus de consultantul care a întocmit strategia culturală a Sucevei, respectiv „Inspiră. Imaginează. Simte”. „Eu m-aş fi gîndit la altceva, la <Little Europe> – <Mica Europă>. Şi asta pentru că în Bucovina, Mica Europă înseamnă români, germani, evrei, lipoveni, huţuli, ucraineni, poloni, romi. Înseamnă exact 12 minorităţi care trăiesc în Bucovina. Iar pe steagul Uniunii Europene sînt tot 12 steluţe şi am crezut că ar fi important să venim cu acest concept de Mica Europă: 12 steluţe, 12 minorităţi, 12 gastronomii, 12 culturi. De fapt 12 ţări într-un spaţiu unitar. Şi lucrul acesta o să-l facem ca şi concept la Muzeul Satului şi o să-l facem şi la parcul Şipote”, a explicat Cătălin Nechifor.

 

Scena 1

(Ionică trepidează de nerăbdare să afle rezultatul alegerilor din PSD.)

Crîşmarul: Te văd cam frămîntat. Ai limbrici în organism?

Costică: N-am, bă, că nu-mi permit.

Crîşmarul: Şi-atunci de ce te frămînţi atîta?

Costică: Din cauza la cod. Tu ştii cînd începe?

Crîşmarul: Ce să înceapă?

Costică: Codu portocaliu de ninsoare şi vînt.

Crîşmarul: Codu-i afară, noi înăuntru. Ce-ţi pasă de cod?

Costică: Mă gîndeam şi eu aşa la cei daţi afară.

Crîşmarul: Ce te gîndeai?

Costică: La vorba aia: nici un cîine să nu scoţi pe o vreme ca asta!

Crîşmarul: Stai un pic, bă, că am o bănuială.

Costică: Ce bănuială?

Crîşmarul: Nu cumva ţi-i în grijă de tine?

Costică: De ce să-mi fie grijă de mine?

Crîşmarul: Nu cumva nu ţi-ai dus la îndeplinire ceva?

Costică: Ce vorbeşti, bă? Iar te iei de mine degeaba?

Crîşmarul: Nu cumva n-ai dus plicurile alea la poştă?

Costică: De voturile noastre prin corespondenţă vorbeşti?

Crîşmarul: Iaca de ele. Le-ai dus cum ţi-am spus?

Costică: Le-am dus, da nu cum mi-ai spus.

Crîşmarul: Unde le-ai dus?

Costică: Le-am dus la partid, nu la poştă.

Crîşmarul: La care partid le-ai lăsat?

Costică: La Mişcarea Populară din sat de la noi, că-i pe uliţa noastră.

Crîşmarul: Şi acolo cine candida, la mişcarea asta?

Costică: Cine să candideze? Băsescu!

Crîşmarul: Şi noi pe cine am votat ieri toată ziua pe plicuri?

Costică: Pe Dragnea.

Crîşmarul: Şi-atunci ce folos are plicurile noastre la mişcarea asta a ta?

Costică: Asta eu nu mai înţeleg. Nu-i tot aia?

Crîşmarul: Cum să fie tot aia Dragnea şi cu Băsescu?

Costică: Pentru mine-i tot aia.

Crîşmarul: Cum să fie tot aia dacă votezi pentru viitor sau pentru trecut?

Costică: Asta cu filozofia mă depăşeşte. Mai bine pune pe foc.

Crîşmarul: Tu nu-ţi dai seama în ce balamuc ne-ai băgat!     

Costică: Nu-i tot aia?

Crîşmarul: Ce să fie tot aia?

Costică: Balamucu din trecut şi balamucu din viitor.

Crîşmarul: Fii atent: dacă nu iese Dragnea, te-ai ars!

Costică: De unde să iasă?

Crîşmarul: Să iasă preşedinte la PSD.

Costică: Eu te-am întrebat de unde să iasă, nu ce să iasă.

Crîşmarul: M-ai terminat, bă Costică! Şi nu numa asta: ne-ai terminat pe toţi.

Costică: Ia stai aşa! Dragnea nu candida singur?

Crîşmarul: Şi treaba ta care-i? Îi faci tu program?

Costică: Întrebam şi eu. Dacă candida singur, cină să iasă?

Crîşmarul: Eşti prost ori te faci. Noi pentru ce-am muncit o săptămînă întreagă?

Costică: Să votăm prin corespondenţă pe Dragnea.

Crîşmarul: Şi dacă voturile le-ai dus la Băsescu, ia spune tu!

Costică: Ce să spun?

Crîşmarul: Iese Băsescu sau Dragnea?

Costică: Depinde cum numără la partid. Nu ştii că voturile nu contează?

Crîşmarul: Nu-i aşa. Fii atent să-ţi explic. Va să zică Dragnea o candidat singur? O candidat. S-o opus careva? Nu s-o opus. L-o votat toţi în unanimitate? L-o votat.

Costică: Nu-i la fel ca-n vremea lu Ceauşescu? Sau ce vrei să zici?

Crîşmarul: Vreau să zic că ne-am implicat în sfîrşit şi noi într-un minim exerciţiu de democraţie.

 

Scena 2

 

(Ionică se întoarce din lumea largă, cu noi proiecte de dezvoltare.)

Ionică: Aţi ieşit, bă, din greva în care v-am antrenat?

Costică: Am ieşit, că ne-o trebuit cîrpele de pe mînecă să ne ştergem la nas.

Ionică: Bine că aţi ieşit că deja l-o votat pe Dragnea şi vă făceaţi de cacao.

Costică: Şi va să zică de-acuma o să ne meargă mai bine!

Ionică: Nu mai bine, ci foarte bine.

Costică: Ne aduce prosperitate în sat?

Ionică: Cine să ne-aducă prosperitate în sat?

Costică: Dragnea. Nu de asta am făcut exerciţii democratice pînă am năduşit?

Ionică: Dragnea nu ne aduce, că vorba aia: Dumnezeu îţi dă, nu-ţi bagă în traistă.

Costică: Şi-atuncea cine ne bagă în traistă?

Ionică: Americanii.

Costică: Se refugiază americanii la noi?

Ionică: Aş, ţi-ai găsit! Avem noi americanii noştri în sat.

Costică: Eu de ce nu ştiu de nici un american pe la noi?

Ionică: Nu ştii, că nu s-o arătat. De asta am venit eu: să scot americanii din voi.

Costică: Pe bază de vot sau de exerciţiu democratic?

Ionică: Ştii ce? Mie nu-mi arde de glume. De mîine punem osul la treabă.

Costică: Mîine nu-i miercuri?                                  

Ionică: Şi ce dacă-i miercuri?

Costică: Şi joi nu-i sărbătoare?

Ionică: Şi ce dacă-i sărbătoare?

Costică: De sărbătoare nu se lucrează. Şi vineri nu începe uikendu?

Ionică: Bine. Începem de săptămîna viitoare. Pînă atunci, ca să nu lîncezim, facem nişte exerciţii.

Costică: Ce fel de exerciţii?

Ionică: Ca să ne deprindem cu climatu de muncă. Ia fii atent, că nu-i complicat. Mai întîi inspiră adînc.

Costică: Am inspirat. Acuma ce fac?

Ionică: Expiră. Ce-ai simţit cînd ai inspirat?

Costică: Miros de căcat.

Ionică: Nu se spune aşa. Se spune miros de capitală culturală. Acuma imaginează.

Costică: Mi-am imaginat o ceafă de porc la grătar, zece mici şi un hîrdău de bere.

Ionică: Aici ai intrat pe un trend culinar specific autohton. Mai ai de lucrat. Acuma simte. Ce simţi?

Costică: Nu ţi-am zis? Miros de căcat.

Ionică: Nu aşa. Simte cu tot organismul. Ce simţi?

Costică: Nişte mîncărimi de la rapăn şi cred că şi de la purici.

Ionică: Cu exerciţiile am terminat. Acuma ne imaginăm Mica Americă cum o construim pe toloacă. Ia dă-ţi cu părerea ce înseamnă Mica Americă.

Costică: Mai multe popoare adunate la un loc.

Ionică: Vezi că ştii? Adica minorităţi. Cîte minorităţi avem noi pe toloacă?

Costică: Cu tot cu ăia plecaţi în Anglia la cerşit, să tot fie vreo patruzeci.

Ionică: Mai facem rost de zece de la vecini şi adunăm cincizeci, de-o mică Americă. Little America-i spunem.

Costică: Şi treaba noastră care ar fi?

Ionică: Ar fi să facem cincizeci de bufete cu specific la fiecare.

Costică: Specific avem, slavă Domnului! De grătare o să fie mai greu, că le-o dus la fier vechi.

Ionică: Şi un steag cu cincizeci de steluţe neapărat să avem.

Costică: De ce atîtea steluţe?

Ionică: Ca să batem la cur Mica Europă de la Suceava.

 

Epilog

 

(Crîşamrul nu se dumireşte ce fac cei doi în crîşmă la el.)

Crîşmarul: Ce tot gîfîiţi, de parcă aţi doborît munţii?

Ionică: Inspirăm, imaginăm şi simţim, să vedem ce ne iese.

Crîşmarul: Nu vă iese nimica. Altă treabă n-aveţi?

Ionică: Ba avem, da de săptămîna viitoare. Facem o Little America pe toloacă.

Crîşmarul: OK. Americani de unde aduceţi?

Ionică: Nu-i o problemă. Scoatem americanii din cei de la faţa locului. Pirande, puradei, nu contează.

Crîşmarul: Da zgîrie nori nu vă trebuie? Măcar aşa, de faţadă.

Ionică: Palatele nu contează?

Crîşmarul: Ba cum să nu conteze? Faceţi din ele un muzeu al satului american pe toloacă.

Ionică: Vezi că ştii? Ba eu zic că ar merge şi un muzeu al oraşului.

Crîşmarul: Unde să-l puneţi?

Ionică: La intrarea în luncă. Da încă ne mai gîndim.

Crîşmarul: La ce vă gîndiţi?

Ionică: De unde facem rost de orăşeni, că-s pe cale de dispariţie.

 

Fiţi sociabili!