Lira de Aur

Concursul „Lira de Aur” de la Suceava s-a desfăşurat pe trei secţiuni: pian, instrumente cu coarde, instrumente de suflat şi percuţie. În cursa pentru marele trofeu au fost înscrişi peste 100 de concurenţi din mai multe oraşe ale ţării, dar şi din Republica Moldova.

Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat Liberal vor fuziona şi vor avea un candidat unic la preşedinţie, au anunţat liderii celor două formaţiuni. Potrivit preşedintelui PNL, Crin Antonescu,  noua formaţiune va anunţa pînă pe 15 iulie numele candidatului. Acesta a adăugat, însă, că fuziunea nu va fi la fel de rapidă.

Scena 1

 

(Crîşmarul şi Costică intră în sala de spectacole de la Dom Polski şi se uită cu gura căscată de jur împrejur .)

Costică: Ce-ai rămas aşa mut? Ţi s-o oprit rîgîiala-n gît?

Crîşmarul: Bă, să-mi-o bag, eu aşa ceva n-am mai văzut!

Costică: Ce vezi nu-i nimica. Stai să vezi mai departe.

Crîşmarul: Aşteaptă oleacă, bă, să-mi revin. Noi aicea unde sîntem?

Costică: Cum unde? La capitala culturală de judeţ.

Crîşmarul: Şi asta ce-i în care m-ai băgat?

Costică: Ce să fie? Nu vezi?

Crîşmarul: Văd, bă, da nu pricep, să mă tai.

Costică: Dacă nu pricepi, taci şi te uiţi.

Crîşmarul: Bag samă că asta nu-i crîşmă.

Costică: Nici nu ţi-am zis că-i vreo crîşmă.

Crîşmarul: Da ce-i?

Costică: Asta-i sală de festival internaţional.

Crîşmarul: Ca cum ar fi la un bal ori ceva la cămin?

Costică: Şi mai ceva, că-i festival internaţional de muzică cultă.

Crîşmarul: Cum cultă? Faci băşcălie de mine?

Costică: Ai să auzi. Da nu mai striga, că te faci de ruşine.

Crîşmarul: Şi cîrpele astea roşii la ce foloseşte?

Costică: Acelea-s cortine.

Crîşmarul: Bă, ce-ar merge să tapiţăm separeurile de la crîşmă cu ele!

Costică: Ar sta mîţa-n coadă. Da tacă-ţi fleanca, că te faci de ruşine.

Crîşmarul: Bă, să mi-o trag!

Costică: De ce să ţi-o tragi?

Crîşmarul: Tu ai văzut ce acordeon are ăştia lîngă cortine?

Costică: Care, bă?

Crîşmarul: Acordeonu cela mare de pefeleu.

Costică: Taci din gură, că te faci de ruşine. Acela se cheamă pian de concert.

Crîşmarul: Şi nu i-ar sta bine la crîşmă la noi?

Costică: Cine să cînte la el?

Crîşmarul: A lu Ghidirel cu tot neamu lui. Mamă ce-ar mai zburda!

Costică: Da de cînd Ghidirel cunoaşte să-i zică la muzică cultă?

Crîşmarul: Cum de cînd? De cînd şi-o pus televizor cu satelit în grădină.

Costică: Bine spui, da ia taci, că vine-o muiere să cînte la dînsu.

Crîşmarul: Bă, să i-o trag. Ai văzut cum şi-o pus perna noastră sub cur?

Costică: Aşa-i obiceiu la muzică cultă.

Crîşmarul: Şi oare cum intru în vorbă cu dînsa?

Costică: Spurcatule şi curvarule! Nu ţi-i ruşine oleacă?

Crîşmarul: Ce-are, bă? Poate vine la crîşmă să cînte în locu lu Ghidirel.

Costică: Să te văd eu cum o plăteşti! Şi mai taci, că se-anunţă ce cîntă.

Crîşmarul: Ce-o zis? Că n-am înţeles!

Costică: Bitoven. Fii şi tu mai atent şi nu te mai fîţîi.

Crîşmarul: Da Bitoven ăsta de unde-i?

Costică: Taci, că ţi-oi spune la urmă. Acuma fii numa ochi şi urechi.

Crîşmarul: Şi de cîntat cînd se-apucă să cînte?

Costică: N-auzi că chiar cîntă? Fă-te şi tu că eşti cult, nu mă făcea de ruşine.

Crîşmarul: Da gurista cînd vine?

Costică: Aicea nu vine guriste, că nu sîntem la nuntă, nici la strînsură.

Crîşmarul: Fă proasto, chiar că m-ai inervat! Ce ţi-am făcut eu ca să-mi faci una ca asta?

Costică: Taci, ai răbdare, că vine îndată solistica.

Crîşmarul: Margareta cînd vine?

Costică: Margareta nu vine, da vine un faultist internaţional.

Crîşmarul: Vrei să spui ăsta cu fluieru? Ăsta ce cîntă?

Costică: Tot Bitoven. Fii atent ce nuanţe în do minor are!

Crîşmarul: Ştii ceva, bă Costică? Eu acuma m-am prins de fraiereală.

Costică: Ce fraiereală, crîşmare?

Crîşmarul: Că mi-ai luat scaunu de la crîşmă, mai treacă. Că l-ai pus sub cur la muiere, ca să ajungă la acordeon, treacă şi asta. Da cu Bitovenii ăştia m-ai omorît! Să vezi tu ce ţi-o iei cînd ajungem acasă!

 

Scena 2

 

(Ionică se furişează printre spectatori şi se prăvăleşte pe scaun lîngă Costică.)

Costică: Bine că ai venit, că crîşmaru vroia să mă scoată din sală.

Ionică: El unde s-o dus?

Costică: S-o dus să se apuce de fumat, că nu mai putea suporta.

Ionică: Acuma ce se interpretează?

Costică: O sonată de Vrangler. Mă mir că nu recunoşti.

Ionică: A cîta?

Costică: Cred că a şaptea, dacă nu ultima.

Ionică: Şi ăştia de ce stă ca momîile?

Costică: Care ăştia?

Ionică: Ăştia din sală, de lîngă noi.

Costică: Da ce-ai vrea să facă, săracii?

Ionică: Să se-ncingă la joc.

Costică: Cum să se-ncingă dacă cîntă andante? Poate o drege la urmă, la concertul de coarde.

Ionică: Măcar scaunu de concert de la crîşmă o fost de folos?

Costică: S-o asortat cu pianu internaţional şi cu perdelele de minune.

Ionică: Care perdele?

Costică: De la cortine. Da şi cu cuşmele.

Ionică: Ce cuşme vorbeşti?

Costică: Cu care-am venit, că era cod galben de furtună şi le-am dat cu ulei preventiv.

Ionică: De care ulei?

Costică: Cum de care? De nucă. Şi strălucea ca la soare.

Ionică: Şi cuşmele unde-s acuma?

Costică: Le-am învelit într-o pernă ca s-o punem pe scaun, că nu ajungea femeia la acordeon.

Ionică: Şi pentru asta cît aţi luat ca chirie?

Costică: Ne-o dat trei bilete degeaba, să stăm la concert. Şi o promis o liră de aur. Că de asta ziceam.

Ionică: Ce ziceai?

Costică: Că de liră ne-am lăsa păgubaşi. Da dacă nu veneai tu, rămînem pierduţi de un loc.

Ionică: Am venit, bă, că nu mai aveam la ce sta.

Costică: Ai terminat cu europarlamentarele?

Ionică: Slavă Domnului, am terminat. Şi-am mai dat gata o treabă.

Costică: Ai aranjat de-o cumătrie cu gaze pe şest?

Ionică: Mai ceva. Am pus de-o fuziune ce n-ai văzut.

Costică: Ia taci oleacă, că începe o rapsodie de coarde.

Ionică: Hai că tac. Unde-s coardele?

Costică: Habar n-am. Poate-o intrat alţii cumva la confuzie.

Ionică: Şi nu văd nici o bară de striptis. Ăştia te-o fraierit.

Costică: Află că da. Că eu la asta venisem de fapt. Şi cînd colo…

Ionică: Cînd colo ce vrei să spui?

Costică: Nu vezi că-s numa viori peste tot? Asta-i culmea neruşinării.

Ionică: Şi-acuma ce facem?

Costică: Eu mă duc să le iau înapoi scaunu de acordeon.

Ionică: Mai bine mai stai.

Costică: Ce să mai stau? Nu vezi ce tare m-am enervat?

Ionică: Stai, bă, oleacă, să-ţi spun cum o dregem.

Costică: Spune, da să ştii că aşa ţeapă eu n-am mai luat decît cu crîşmaru cînd m-o cerut de nevastă.

Ionică: Stai aşa, că o dregem, să ne iasă pe-a noastră.

Costică: Spune odată, nu mă mai amîna!

Ionică: Eu aş avea de făcut nişte dedicaţii.

Costică: Şi ce?

Ionică: Cum şi ce? Să le facă muzicanţii de-aicea.

Costică: Să le facă, mama lor de scîrţari, că o băgat coardele pe afiş la derută.

Ionică: Aşa că tu te duci să le dai în scris dedicaţia, ca să nu avem vorbe.

Costică: La cine vrei să dai dedicaţie?

Ionică: Una la Antonescu, una la Blaga şi una la polu de dreapta.

Costică: S-o făcut polu de dreapta?

Ionică: S-o făcut pe nerăsuflate, că de asta şi zic să venim primii cu dedicaţia.

Costică: În fa major sau minor?

Ionică: În major, bă, să-i urăm să iasă în majoritate la prezidenţiale.

Costică: Dacă era şi coardele, chiar că ieşea o dedicaţie cum scrie la carte.

 

Epilog

(Crîşmarul revine în sala de spectacol, încruntat şi plin de sictir.)

Crîşmarul: N-o mai terminat ăştia cu scîrţîielile astea?

Ionică: Mai are oleacă şi se dă dedicaţii finale.

Crîşmarul: Tot la piane şi flaute?

Ionică: Noi am comandat la ţambal şi la drîmbă.

Crîşmarul: Acuma am să văd eu ce-s ăştia în stare.

Ionică: N-are, bă, încotro, că la anu nu pupă.

Crîşmarul: Ce să nu pupe?

Ionică: Nu mai pupă ei scaunu de pian de la noi.

Crîşmarul: Chiar aşa, bă. Îi lăsm cu ochii în soare.

Ionică: Şi ca să fii mulţumit, cînd ajungem la crîşmă, ştii ce te-aşteaptă?

Crîşmarul: Habar n-am. Ce m-aşteaptă?

Ionică: Un concert de coarde adevărat.

Crîşmarul: Şi coarde de unde aduci?

Ionică: Nu-ţi fă tu griji despre asta. Îţi aduc prospătură de la polu de dreapta.

Fiţi sociabili!