Lipsă de sens şi umanitate

„Marşul pentru viaţă” organizat sîmbătă în toată ţara a stîrnit deja tot felul de reacţii, unele mai nepotrivite ca altele, majoritatea avînd „calitatea” de a alimenta şi mai mult conflictul de opinie între două tabere foarte pasionale. Ambele indecent de pasionale pentru o chestiune atît de personală şi de intimă precum cea a avortului. Într-o societate ideală acesta nu poate fi un subiect de interes public, cum nici o altă problemă medicală nu trebuie să fie. La Suceava au participat la „Marşul pentru viaţă” peste 1.000 de bărbaţi, femei şi copii cu scopul declarat de a sprijini femeile aflate în criză de sarcină şi de a descuraja avorturile. În general, e de bun simţ ca ajutorul să fie dat atunci cînd e solicitat. N-am văzut nici grupul de femei debusolate care nu ştiu precis ce să facă cu propria lor sarcină, cu criza declarată, nici alte indicii că cineva ar încuraja avortul ca să fie nevoie de contrapondere. În cazul de faţă, protestatarii s-au erijat în salvatori, deşi nu-mi amintesc ca cineva să le fi cerut sprijinul. E adevărat că într-o democraţie fiecare e liber să-şi manifeste sentimentele şi să-şi expună opiniile. E lăudabil să lupte pentru ele şi cu atît mai mult cînd e vorba de comunitate. Dar, libertăţile cîştigate cu încălcarea libertăţilor altora se cheamă, de fapt, abuz. Nu mă-ndoiesc de bunele intenţii ale participanţilor la marşul de sîmbătă, dar am dubii în ceea ce priveşte capacitatea lor de empatie şi de a conştientiza pînă unde pot intra în intimitatea unei alte persoane, de a înţelege ce este sau nu treaba lor. Ori n-au ştiut vreodată, ori au uitat prea repede ce orori a provocat un anume decret cu acelaşi obiect de activitate din istoria relativ recentă a ţării noastre. Nu trăim într-o lume ideală, iar a gîndi că interzicerea şi pedepsirea ar fi o soluţie pentru reducerea avorturilor, pe care sper că nu le doreşte nimeni, indiferent la ce marş participă, este lipsit de sens şi de umanitate. O femeie însărcinată trăieşte unul dintre cele mai delicate momente ale vieţii sale, ori o presiune socială este ultimul lucru de care are nevoie, indiferent ce are de gînd să facă. O femeie însărcinată are nevoie de blîndeţe, de iubire, de înţelegere, de ajutor specializat şi de speranţa că lumea în care ar putea trăi copilul ei este bună. Aceasta, cred eu, e singura cale prin care putem scădea rata avorturilor.

Comentariu semnat de Alina Mihăescu şi difuzat e Radio Top Suceava – 104 FM.

 

Fiţi sociabili!