Limba română de ieri şi de azi

Avem frumosul talent de a o bate-n cap de a o lălăi adică de a freca menta la rece indiscutabil că pentru o mare parte a tinerilor cea mai frumoasă meserie e aceea de trîntor adică să fii şef să iei bani mulţi şi să nu faci nimic e mişto să fii un fel de şmecher cu guler alb pentru a dobîndi o astfel de importantă poziţie socială trebuie să ai în mod evident un anume antrenament mă şi mir că în curricula şcolară nu sînt introduse măcar ca discipline opţionale Lenea şi Chiulul chiar dacă acestea nu apar în programa Ministerului Educaţiei mulţi dintre învăţăcei au demonstrat reale aptitudini iar unii dintre ei chiar o extraordinară vocaţie pentru statul degeaba situaţia asta nu-i de ieri de azi ci dintotdeauna iote ce se scria într-o gazetă din 1887 despre studiul limbii române într-o şcoală „poporală” din judeţul nostru „limba română s-a dat mai cu totul uitării, căci învăţăceii ce ies, de-abia pot ceti românesce, ear’ce se atinge de grămatică nu pricep mai nemică” dacă ne uităm la rezultatele de la Bac şi la perlele pe care le produc loazele naţionale ne dăm seama că aproape „nemică” nu s-a schimbat de la 1887 încoace şi mai scria gazeta cu pricina ”facem deci pre autorităţile competente luătoare de samă asupra acestui fapt, în bună speranţă că, în viitoriu, vor căta ca să nu se tracteze (adică trateze) limba română într-un mod aşa de vitrig, cum s’a tractat ea în anii din urmă” să-mi trag una gazeta asta le spune aşa de aprig de parcă ar vorbi despre realităţile contemporane din şcoala românească apare întrebarea ce fac autorităţile „luătoare de seamă” păi ce să facă altceva decît „nemică” sau în cel mai bun caz acestea promovează în continuare Lenea şi Chiulul profii care-s plătiţi ca dracu mimează că predau învăţăceii atunci cînd trec pe la şcoală mimează că învaţă iar la sfîrşitul anului cad toţi la pace dimpreună cu părinţii astfel încît să fie asigurată o promovabilitate cît de cît decentă vă veţi întreba dar ce fac ăştia în tot cursul anului păi iote ce fac începe anul şcolar şi pînă se organizează clasele pînă se scriu cataloagele pînă se frăsuie diriginţii să adune fondul comitetului de părinţi fondul clasei fondul şcolii şi alte biruri pe cît de ilegale tot pe atît de eterne deja pe plozi îi prinde octombrie şi n-au învăţatără nemică fiindcă nu li s-a predat dupe aia trebuie pregătit balul bobocilor alt timp irosit de-aiurea dupe bal vine rîndul profilor să facă miting şi grevă iar la asta copiii se solidarizează cu bucurie sărbătorind revendicările dascălilor prin crîşme sordide deci nema carte dar cea mai tembelă fiţă mi se pare aia cu consiliile şcolare ale elevilor astea presupun alegeri deci şi campanie electorală de la nivel de şcoală se trece la nivel de judeţ de regiune şi în final se alege Consiliul Naţional al Elevilor „o structură consultativă a Ministerului Educaţiei” adică un mare fîs peste 10 documente trebuie să întocmească un candidat ca să acceadă în consiliul judeţean al elevilor ăla care este supus Inspectoratului Şcolar pardon am vrut să zic subordonat în loc să piardă vremea întocmind dosare şi organizînd campanii electorale şcolarii ăştia ar face mai bine să pună mîna pe carte trece timpul trec anii şi elevii se trezesc în faţa Bacalaureatului la care pică pe capete adică vorba gazetei de la 1887 învăţăceii ăştia ies din liceu şi „d-abia pot ceti românesce, ear’ce se atinge de gramatică nu pricep mai nemică” quod erat demonstrandum. 

Alimobil

 

Fiţi sociabili!