Liga profesionistă de…

Liga (hă, hă!) Profesionistă de Fotbal din România are ca principal obiect de activitate organizarea şi desfăşurarea campionatului naţional de fotbal. Ăstea, profesionistele cică, alcătuiesc Divizia A. Ea este în România ceea ce în Spania se numeşte Primera Division, în Anglia Premier League, iar în Germania Bundesliga. Din nefericire, în afara denumirilor acestora, oarecum asemănătoare, altceva nu mai avem în comun. Profesionism la ei înseamnă: contracte ferme, asigurare medicală, pensie, bonusuri de performanţă etc., totul la vedere, semnat, ştampilat şi legal de la antet pînă la ultima semnătură. Chestii de felul „am bătut palma”, „ne-am înţeles la telefon” sau restanţe salariale de ordinul miilor/zecilor de mii de euro şi înşirate pe perioade de luni de zile nu sînt doar ilegale, ci şi inimaginabile. Simplul fapt că un club ca Barcelona a anunţat că a plătit o sumă, iar în realitate ceva mai mult, pentru Neymar, i-a atras controale, sancţiuni, interdicţii. Faptul că ulterior o parte din ele s-au anulat ori modificat nu schimbă datele problemei. Datele sînt publice, nu există porcăria cu „confidenţialitatea”, de fapt ascunderea fraudelor de tip comunist sub masca poreclită capitalism. Aici s-ar cuveni să vedem cum stau lucrurile la noi. Vine unu’ cu tupeu de miliţian, îşi trage cîţiva complici de aceeaşi teapă (care să-l aleagă şef contra unor servicii pe deplin penale de care urmează să beneficieze) şi iată-l devenit preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. O ligă în care contractele sînt pe vorbe, plata salariilor tot aşa, asigurările medicale-canci, iar impozite şi alte dări către stat tot aşa. Păi cum să plăteşti impozit pe salariul pe care nu-l dai!? De aici, discuţia o ia razna: şmecherul din moţul Ligii a negociat, încheiat, semnat, parafat şi încasat contractele de televizare a panaramelor de meciuri din Liga lui. Pe lîngă comisioanele mutate prin offshore-uri, şi-a mai tras şi nişte reclame pentru cîrciumile lui. Şi e liber încă. În timpul ăsta, pentru evitarea retrogradării se bat nouă echipe din 18. Dar retrogradate sînt, deja, şi cele de pe locurile V şi VIII. Restul, Dumnezeu cu mila. În Anglia, aflu că diferenţa dintre un loc şi altul, din drepturi tv, este de 1,2 milioane de lire. În România, sînt echipe care cu tot cu antrenor, preşedinte şi stadion fac mai puţin.

 

 

Fiţi sociabili!