Laboratorul marii performanțe

Nu mă pasionează foarte tare istoria, deci nici aceea a sportului. Datele pe care le dețin au mai degrabă conotații sentimentale decît istorice, fiind legate de evenimente cu adevărat notabile, de mari realizări sportive, cum ar fi medalia olimpică de aur cîștigată de Patzaichin la Munchen în 1972, cînd i-a bătut pe ceilalți împingîndu-și canoea cu pagaia ruptă-n două, ori prima notă de 10 din istoria gimnasticii, cea a Nadiei, cucerită la Montreal, în 1976.

De aceea, nu știu să povestesc cronologic cum a ajuns Real Madrid să fie ceea ce este, dar știu de ce Manchester City nu va fi niciodată ceea ce este Real. Am totuși o imagine a ceea ce ar trebui întreprins pentru a avea performanțele pe care probabil că orice sportiv le visează.

Vă zic cum cred eu că ar trebui procedat pentru a face dintr-o echipă românească, să zicem CFR Cluj, o mare performeră și la nivel continental, nu doar în țară. Și cum, de fapt, Clujul chiar face. Așadar, se caută niște băieți care susțin că ar fi fotbaliști. De preferință mai în floarea vîrstei, nu copii, adică d-ăia care aleargă ca turbații, ci oameni așezați, așa, pe la un 35 – 40 de ani, să ai cu cine te-nțelege. Se caută apoi un antrenor compatibil. Adică unu’ care să nu-i pună să alerge, că mai mor dracu’ de inimă. Negăsind p-acilea, se aduce tumnai din China. Ăsta vine și le dă tactica: apărare și iar apărare, că dacă tot nu vreți și nu puteți alerga, măcar să stați naibii pe trei rînduri în careul mic, să se mire adversarii. Că campionatele se cîștigă nu pe goluri date, ci pe goluri neluate. Clar? Pregătirea pentru Europa fiind gata, se așteaptă tragerea la sorți. Urmează mirarea: Ce, mă, Kazahstan e-n Europa!? De cînd? Iar în semn de protest pentru așa deplasare aiurea, se ia bătaie, ca să se-nvețe minte aia de la UEFA să mai facă mișto de noi. Cu acest prilej, în laboratorul clujean al marii performanțe s-a reușit egalarea prestației din sezonul precedent, ceea ce e o dovadă de constanță. 

Fiţi sociabili!