La o vorbă lungă cu Nazareth (V)

NazarethÎntreruptă preţ de vreo două numere de revistă, datorită (nu din cauza!) concertului lui Alexandru Andrieş, care se cerea relatat, reiau azi cronica participării grupului Nazareth la Bucovina Rock Castle. Străbatem, aşadar, fără probleme drumul pîna la scenă prin mulţimea mai mult decît civilizată. Ajunşi acolo, Pete Agnew şi Linton Osborne se interesează la ceilalţi doi, veniţi cu mult mai devreme, despre atmosfera din public. Află ca audienţa e OK, adică entuziastă, drept pentru care par toţi patru foarte relaxaţi, chestia atipică fiind că unul singur vrea o bere, ceilalţi dînd-o pe apă minerală! Între timp, la buza scenei, au loc discuţii aprinse între capii Festivalului, Emil Ursu şi Ion Drăguşanul, pe de o parte, şi capul… judeţului, Cătălin Nechifor, de cealaltă. Unul din ei zice că e bine să-i prezinte şi Cătălin, alături de mine, celălalt că nu. Sînt invitat şi eu, ca arbitru. Eu zic că da, că-i de efect, că n-are legătură cu campania care vine, şi că e bine ca miile de oameni să ştie cine finanţează Festivalul. N-or să-l fluiere, huiduie, înjure? Ba da, vreo cîteva zeci de apucaţi se găsesc oricînd printre 7.000 de oameni, dar care ar fi farmecul dacă n-ar fi şi d-ăştia? Cătălin priveşte sportiv situaţia şi zice: „Gata, m-ai convins, mă bag!”. Aşa se face că startul concertului l-a dat chiar preşedintele CJ Suceava, şi totul a decurs conform previziunilor. Pot să spun că dacă la anul am să fiu mort sau măcar răguşit, Cătălin Nechifor e apt să prezinte el tot Festivalul! Dar măcar la Smokey, pe care el ţine neapărat să-i aducă, poate m-o lăsa şi pe mine niţeluş pe scenă! Cîntarea Nazareth-ilor a fost exact cum mă aşteptam: „profi” în totalitate, fără vreo fisură, noul vocalist Linton Osborne fiind impecabil, cu nimic sub fostul, iar backing vocal-ul Pete Agnew (excepţional basist) sunînd ca-n tinereţile lui de acum vreo 45 de ani! Toate piesele lor clasice, de la „Razamanaz” la „This Flight Tonight” ori „Hair of the Dog” au fost perfecte, excepţia fiind, desigur, „Love Hurts”, pe care au cîntat-o cam în silă, ceea ce era de aşteptat: ce treabă pot să aibă nişte rock’n’rolleri pur sînge cu lălăiala aia care accidental a devenit hitul lor major?

Fiţi sociabili!