La o vorbă lungă cu Nazareth (IV)

Nazareth-Rock-Castle-Am discutat cu Linton Osborne aproape o oră despre toate cele, de la fotbal şi politică pînă la băutură şi rock. În tot acest timp, mă întrebam totuşi cînd o să apară şi Pete Agnew şi mai ales dacă o să-l recunosc. În cele din urmă, nu mai rezist, şi-l întreb: Unde-i Pete şi cînd apare? Îmi spune că trebuie să meargă el să-l anunţe şi să-l aducă la 20.30 fix. Îmi explică şi de ce: se ia cu cititul şi scrisul pe tabletă şi uită de ceas! Iar cînd spune o oră, atunci aia e. Punctualitate britanică fără frontiere. Ca atare, pe la 20.25, Linton se scuză şi pleacă să aducă legenda. Cînd îl văd, rămîn realmente şocat: pare mai bătrîn cu vreo 50 de ani peste cei 67 din acte! Se mişcă atît de greu, încît parcă mă tem să nu se desfacă. Altfel, extrem de grijuliu şi elevat în exprimare. Pare mai degrabă un distins profesor universitar decît un rock’n’roller în prag de pensionare. E drept şi că atunci cînd vorbeşte cu Linton înţeleg mai puţin decît mi-aş dori… iar pe alocuri nimic, atunci cînd o dau pe scoţienismele lor! Mă lămuresc în chestiunea „Love Hurts” şi cu Pete: nici el nu dă doi bani pe ea, dar îmi explică, pe înţelesul meu, că oricum e cel mai vîndut single al lor, aşa că trebuie privit ca atare, chiar dacă ei nu sînt tocmai fericiţi de chestia asta. Zice că altele sînt piesele reprezentative ale grupului, chestiune asupra căreia eram în consens toţi trei. Inevitabil, vine şi întrebarea: „Pete, ca fondator şi ca om care n-a părăsit grupul niciodată, unde plasezi Nazareth, în ce gen?”. Vine, fără ezitare, exact ceea ce aşteptam de la el: „Rock’n’Roll, indiscutabil. Însă, în ultimii ani, am adaptat puţin sound-ul la ceea ce se cere pe piaţa muzicală, în sensul că l-am făcut un pic mai hard”. Ei, dacă am rezolvat-o şi pe asta, nu-mi mai rămîne decît să-i întreb dacă au mai cîntat vreodată într-un spaţiu ca şanţul Cetăţii. Nu tocmai, dar prin castele zic amîndoi că au mai cîntat: în Austria, Italia, Germania şi, desigur, acasă, în Scoţia. Şi iată-ne ajunşi. Mai zice Pete: „Trebuie să trecem printre spectatori!? Ne ajută Poliţia?”. Îl liniştesc spunîndu-i că aici lumea e paşnică şi că oricît i-ar iubi, respectul primează, aşa că pot merge liniştiţi printre fani. Se va convinge că e aşa, jandarmii care ne-au condus pînă la scenă neavînd practic nimic de lucru.

 

Fiţi sociabili!