La făcut umbrele, nu la întins mîna după ele!

Noul coronavirus ne-a arătat că nu mai avem de nici unele. N-avem nici mănuşi, n-avem nici măşti, n-avem nici dezinfectanţi. N-avem, pentru că nu mai are cine să-i producă şi fiindcă e coadă la importuri, în faţa României aflîndu-se ţări cu mult mai mulţi bani şi cu mult mai multă influenţă.

Prins pe picior greşit, Guvernul a început să bată pe la uşile firmelor autohtone şi să le ceară să-şi schimbe producţiile clasice pentru a produce cele trebuincioase în vreme de coronavirus. Din prostie sau din ticăloşie, politicienii au tot explicat de-a lungul timpului că industria românească este praf şi pulbere şi de aceea trebuie scăpat de ea. Fie prin tăierea acesteia şi vinderea la fier vechi, fie prin vînzarea pe doi lei către companii străine. În paralel, cei cîţiva oameni de afaceri români mai răsăriţi au fost dacă nu băgaţi în puşcărie, măcar timoraţi, fiind obligaţi să se retragă în propriile carapace sau în vilele cumpărate în locuri îndepărtate. S-a tot spus că statul nu are ce se băga şi că piaţa trebuie lăsată liberă, adică lăsată să-şi facă de cap şi să dicteze. Asta în condiţiile în care ţări mult mai puternice decît a noastră au un cuvînt greu de spus în domeniile strategice ale economiei naţionale şi au grijă de afaceriştii lor, aceştia nefiind hăituiţi de procurori şi de finanţişti.

Politicieni proşti sau ticăloşi ori şi proşti, şi ticăloşi, ne-au spus că putem sta liniştiţi, pentru că sîntem protejaţi de două umbrele: umbrela NATO şi umbrela UE. Numai că în situaţii excepţionale, cum este cea din prezent, cînd toată Planeta este lovită de COVID-19, fiecare are grijă de el, în primul rînd, şi nu se gîndeşte la o ţară care şi-a făcut singură rău şi s-a retrogradat de la an la an, ajungînd printre ultimele găini din lume. Acum, scapă cine poate, iar asta trebuie să ne dea de gîndit. Nu mai trebuie să stăm la mila şi la umbrela altora, ci trebuie să ne producem singuri umbrelele. Şi cînd spun umbrele mă refer la companii în care să se implice, eventual, şi statul şi care să producă şi medicamente, şi puşti, şi halate, şi măşti, şi căşti, şi băşti, etc. Ca să nu mai spun că tot ce înseamnă resurse energetice şi capacităţi de producţie, transport şi distribuţie ar trebui controlate de stat, fiind obiective strategice, dar ştiu că cer prea mult. Măcar nişte amărîte de umbrele de-am face.

Fiţi sociabili!