La aşa fotbal, aşa reporteri

Au făcut ei ce-au făcut şi ne-au mai păcălit o dată: după 3-0 ăla cu Ungaria, era gata-gata să credem că echipa reprezentativă de fotbal a României chiar joacă fotbal. La numai patru zile distanţă, cînd a avut în faţă chiar o echipă de fotbal, Naţionala României s-a focusat pe ceea ce ştie ea cel mai bine: pi ţurcă (cum se zice la noi, în Bucovina). Inclusiv Tătăruşanu, care totuşi ne-a mai salvat de alte 2-3 goluri pe care turcii le meritau cu prisosinţă, poate fi considerat complice la primul gol al turcilor, întrucît mingea lovită de ăla dintre aţipiţii Chiricheş (ăsta parcă mai degrabă era în somn adînc, nu doar în aţipeală) şi Goe a trecut, uşurel, cam la vreun metru de Tătă, care n-a întins măcar mîinile către dînsa (cum se zice la noi, în Bucovina). Pe la mijloc, Pintilii părea că se tooot gîndeşte la ce gol frumos dăduse tot el cu Ungaria, iar Hoban îşi căuta din priviri colegii, mai ales pe Grozav, părînd că nu ştie că dacă ar fi fost Grozav prin preajmă, atunci n-ar mai fi fost pe-acolo el însuşi. În atac, jale mare: nimeni, nimic. E clar că se bazau cu toţii pe Adi Mutu. Toţi, mai puţin Piţurcă. De ce nu le-o fi spus şi lor că nici măcar nu l-a convocat? Schimbările au fost şi ele fabuloase: Bucur, jucător de bandă stîngă, a fost pus pe dreapta, unde-l trimisese mai devreme şi pe Maxim, jucător tot de bandă stîngă. Popa, de bandă dreaptă, evident că a ocupat locul lui Marica, pe centru! La aşa fotbal, nu te mai miră întrebarea de după, adresată de un reporter la fel de breaz unui presupus fotbalist: „La ce frămîntări sociale sînt în ţară, nu merita şi poporul ăsta o bucurie!?”. Comentariul din studio a fost de vis: „Oare în Siria n-or fi? Nu i-o fi dat FIFA Siriei un loc din oficiu!?”.

 

 

Fiţi sociabili!