Karaoke la tot poporul

Robbie WilliamsAcum vreo două săptămîni, Bucureştiul a fost luat cu asalt de vreo 60.000 de români dornici de muzică. În faţa lor s-a aflat un domn pe nume Robbie Williams, a cărui activitate în branşă are drept repere prezenţa într-un grup numit Take That (un fel de Animal X, pentru cei care caută asemănări cu ne-muzica românească), de unde a fost gonit de ceilalţi, şi ulterior o carieră solo, punctată de reveniri în grupul de unde plecase. Dacă mă întrebaţi de partea solo, aş zice că e un fel de Gabriel Cotabiţă din zilele-i de glorie, cu menţiunea că Gabriel cînta numai piese originale, în timp ce Williams în concert este mai ales o colecţie de cover-uri. De altfel, una din cele două-trei televiziuni care se isterizaseră cu mult timp înainte de sosirea superstar-ului, în reportajul din ziua mult aşteptată, a scăpat la montaj opinia singurului om normal dintre cei intervievaţi, o domnişoară ale cărei vorbe păreau de mult bun simţ: „Penibil. Cea mai proastă trupă de cover-uri pe care mi-a fost dat să o văd şi să o aud vreodată”. La ceilalţi, evident că era extaz total, formularea standard fiind „cel mai bun concert din viaţa mea”, de unde şi concluzia firească: ăştia ori au trăit prea puţin, ori au văzut numai concerte mizerabile! Din cîte am auzit/văzut şi eu la televizor, domnul Williams a cîntat şi din Frank Sinatra, şi din Charles Trenet, şi din Kinks, şi din ce-o mai fi fost. Ca să înţelegeţi ce aţi pierdut dacă n-aţi fost, vă dau de final opinia celorlalţi membri Take That la apariţia unuia din albumele solo ale lui Robbie Williams: „E o nouă dovadă că Robbie este un mare cîntăreţ… de karaoke!”.

 

Fiţi sociabili!