De vreo două săptămîni, televiziunile naţionale, dar şi presa scrisă nu mai prididesc să toace subiectul unei învăţătoare şpăgare de la o şcoală din Bucureşti. O fac cu atîta zel de zici că, gata, a fost demascat inamicul public numărul unu al României. Zevzecii din presa bucureşteană, mulţi dintre ei nişte amatori năimiţi să facă din ţînţar armăsar, au senzaţia că au dat lovitura vieţii lor. Obstinaţia cu care insistă pe subiect induce în mentalul şi aşa şubred al telespectatorului mioritic ideea că toată şcoala românească e o cloacă de infractori, că tot învăţămîntul nostru e bîntuit numai de ţepari, manglitori, escroci şi inşi puşi pe căpătuială. De curînd, la sediul Guvernului, premierul Victor Ponta şi ministrul Pricopie i-au premiat pe olimpicii internaţionali ai României. Şi nu doar pe tinerii învăţăcei, ci şi pe dascălii lor, precum şi şcolile acestora. S-au împărţit diplome şi bani tuturor. Ei bine, acest eveniment a trecut ca năluca şi n-a confiscat nici măcar o secundă din genialele programe de ştiri în care apar numai piţipoance şi cocalari, incendii, buşeli rutiere, muribunzi rătăciţi prin spitale, cutremure, incesturi şi violuri de babe sau minore, crime cu proşti, peşti şi prostituate, copii arşi sau îmbolnăviţi prin maternităţile patriei şi, din cînd în cînd, cîte o tută de învăţătoare care cere bani de la părinţi pentru te miri ce. Emblema pe care media românească o pune învăţămîntului denotă prostie şi rea voinţă. De ce nu există aceeaşi obstinaţie în a prezenta dramele din şcoala românească: insuficienta susţinere financiară, copii fără sprijin material, dascăli prost plătiţi, igienă precară, şcoli care stau să se năruiască etc. Despre aceste realităţi zilnice, zevzecii din presa bucureşteană nu zic mare lucru, fiindcă nu-s subiecte „bombă”. Nouă ne face o deosebită onoare să scriem despre realizările şcolii sucevene, cunoscînd prin ce dificultăţi materiale trece. Inteligenţa se găseşte pe toate drumurile. Caracterele mai puţin. Or, tocmai pe aceste segment şcoala pedagogică din Bucovina a excelat. De aceea şi scriem acum despre Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava, instituţie şcolară care în acest 15 ianuarie îşi serbează nu doar patronul spiritual, ci şi 65 de ani de la înfiinţare. În decursul vremii, de la Suceava au plecat peste 1.000 de educatori şi aproximativ 4.000 de învăţători. Am mai spus şi nu ne este ruşine să repetăm. Şcoala-i ca biserica, atîta doar că altarul se numeşte catedră, că preotul e profesorul, că enoriaşii sînt neastîmpăraţii din bănci şi că liturghiile sînt lecţiile din care cei mici învaţă despre îngerii de pe catapeteasma ştiinţelor, artelor şi culturii. Să pui creionul în mîna unui copil, să-l înveţi literele şi cifrele, e ca şi cum l-ai iniţia în sfînta taină a cunoaşterii. E ca un botez. Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” nu-şi face de rîs patronul spiritual. Este una dintre entităţile cu greutate ale învăţămîntului sucevean. E o şcoală de top, dovadă stînd performanţele elevilor la olimpiadele sau concursurile pe discipline. De la prichindeii din clasa întîi pînă la cei din clasele mari, toată suflarea şcolii ţine la blazonul şi reputaţia dobîndite cu talent şi muncă în decursul timpului de această ilustră unitate şcolară. Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” şi-a diversificat şi oferta şcolară. Pe lîngă educatori şi învăţători au apărut specializări pe socio-umane, filologie, ştiinţele naturii şi mate-info la care se înscriu elevi nu doar din zonă, ci şi din Cernăuţi sau Republica Moldova. Au apărut şi subspecializări: limbi străine aplicate, sociologie, studii europene, managementul afacerilor şi jurnalism. Elevii şi profesorii sînt prinşi în numeroase proiecte locale, interjudeţene, naţionale sau internaţionale, realizînd parteneriate cu şcoli similare din Polonia, Spania, Turcia, Norvegia, Germania, Olanda, Franţa, Ungaria sau din Ţara Galilor. Programul manifestărilor dedicate dublei aniversări este atractiv şi consistent, aşa cum şi l-au dorit, în calitate de coordonatori, directorul Renato Tronciu, directoarea adjunctă, Gabriela Cazac, dar şi colectivul didactic. „Dialog între generaţii” va deschide manifestările cu un moment emoţionant în care vor fi înmînate diplome şi plachete omagiale profesorilor pensionari. Vor fi lansate Anuarul şcolii, volumul de versuri „…Lui Eminescu”, cuprinzînd poeme ale unor tinere talente din şcoală, precum şi ziarul colegiului în care semnează deopotrivă elevi şi profesori. De asemenea, va fi vernisată o inedită expoziţie de fotografie intitulată „O istorie a şcolii în imagini”. Apoi, la Casa de Cultură, un maraton de spectacole susţinut de preşcolari, de copiii din învăţămîntul primar şi de cei de la gimnaziu şi liceu dedicat părinţilor şi profesorilor. Într-un cuvînt, un eveniment la care participă toată suflarea. Învăţăceii, dascălii lor, părinţii, dar şi conducerea şcolii merită nu doar felicitări pentru momentele festive pe care le trăieşte Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, ci şi reverenţa Jupânului de Salon pentru tot ce au făcut de-a lungul timpului pentru prestigiul şcolii sucevene şi al şcolii româneşti, în general.
