Ştiţi cum e mentalitatea rurală. Ţăranul român gîndeşte mai pragmatic decît orice rabin. Ţăranul român, dacă are doi băieţi şi două fete, îi programează cu chibzuială. Un băiat trebuie să se însoare cu fata primarului, ca să poată pune mîna pe toate afacerile şmechereşti ale socrului, celălalt băiat trebuie să o ia ca soaţă pe fata şefului de post, pentru ca afacerile familiei să fie ocrotite de lege, astfel încît toţi să trăiască într-o bună şi blîndă pace infracţională. Cu fetele, care-s mai gingaşe, trebuie procedat altfel. Ţăranul român are şi pentru ele soluţii. Una dintre fete trebuie măritată cu băiatul popii, astfel ca tot neamul să se bucure de botezuri, nunţi şi înmormîntări gratis. Cealaltă fată trebuie să se mărite cu ficiorul factorului fiscal, adică băietul perceptorului, astfel ca nimeni din clan să nu plătească biruri. Cam asta-i paradigma de gîndire a ruralului românesc. Toată familia la muncă, toată familia la biserică, numai capul familiei are voie să stea la crîşmă pînă se face muci şi vine acasă şi pune biciuşca pe toţi pentru că se uită la televizor la emisiunea de folclor a lui tanti Mărioara Murărescu sau, Doamne fereşte, la tot felul de sporturi, unde băieţi şi fete de apar doar în chiloţi, ţopăind pe bîrne ori trîntindu-se pe saltele. Mai greu e cu familiile care au o singură fată. Adicătelea, bre, cum să las io fata la şcoala de poezie de la Suceava? Dacă se întîmplă ca vreunul să-i tragă vreo metaforă de să mă trezesc cu copchila acasă în luna a noua de lirică? Mentalitatea mamelor de la ţară e după chipul şi asemănarea lor culturală. Fata mamii tre să înveţe să fie gospodină, să ştie să proceseze colţunaşi şi dulceaţă de trandafir, şi să lucreze la gherghef. Şi să meargă la horă cînd i-o fi vremea însoţită de bunicul şi de frăţiorii ei, toţi cu cuţitele la purtător. Fitnesul se face la muls vaca, iar pentru spa este ciubărul din şură. Aerobicul e la prăşit şi la plivit pătrunjelul. Canotaaaaj? Ce-i aia? Să dai cu covata prin apă? Păi, fata noastră nici nu ştie să înoate. Probabil că aşa o fi spus mama Irinei Dorneanu din Zvorîştea, adicătelea mama actualei triplei campioane europene la canotaj. Reţeta succesului? Un antrenor vrednic, talentat şi tenace, o copilă cu potenţial şi o familie căreia îi trebuie o singură secundă de inteligenţă. Asta-i povestea de succes a Irinei. Dacă n-ar fi fost aşa, pesemne că Irinuca umbla acum să se mărite, să meargă în Spania la cules de căpşuni cu soţul ori să stea pe la cozile pentru şomaj. Acum, Irina are medalii de aur, a adus glorie României bătînd Germania şi Rusia în finale europene şi devenind regină la Sevilla. La canotaj, nu la strîns căpşuni. Antrenorului ei, Sorin Botnărel (bravo, maestre!), dar mai ales Irinei Dorneanu, toată reverenţa Jupânului de Salon.
