Sîntem de acord cu Honoré de Balzac, imensul creator, şi la propriu, şi la figurat, care decreta solemn: „Cartea are mai multă înrîurire decît orice bătălie cîştigată”. Mai precis, „Rousseau a realizat mult mai mult decît Napoleon în ceea ce priveşte moravurile franceze”. Mai mari strategi ai românităţii ni se par a fi Eminescu, Creangă, Blaga sau Nichita Stănescu decît generalul Averescu, mareşalul Antonescu sau alţi apevişti actuali pe care-i scoate Academia Militară Română pe bandă rulantă, de parcă ar fi nişte napolitane cu epoleţi. Marile spirite cîştigă războaie şi schimbă faţa lumii, şi nicidecum soldăţeii de plumb care bat toată viaţa, în mod inutil, pas de defilare, pîrţîind fasole şi varză doar pentru a-şi încasa soldele. În loc să investim în educaţie şi în ştiinţă, creştem caporali care calcă pe bombe artizanale în Kandahar sau aiurea din dorinţa de a deveni eroi. Adevăraţii eroi stau în băncile şcolilor, nu în garnizoanele sordide. Gloria României e adusă de nişte puşti care iau medalii de aur la olimpiadele internaţionale de matematică, fizică, chimie, biologie, latină sau la ce mai vreţi voi. Pe frontul cunoaşterii nu moare nimeni. Toţi combatanţii sînt cîştigători. Şi elevii, şi profesorii care i-au pregătit. Moare cîte o catană română fiindcă i-a explodat o bombă în nas. E adusă acasă, se trag salve de tun sau de puşcă, toate televiziunile bagă programe de jale şi doliu, şi toţi generalii şi coloneii lui peşte îşi trag feţe de dat colivă şi salută în bernă. Dar, cînd Iustina Crăciun vine cu două medalii de aur pentru România obţinute la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică, o aşteaptă la aeroport două-trei cunoştinţe, părinţii şi, eventual, vreun neica nimeni de la Ministerul Educaţiei. Nu comparăm bugetul Ministerului Apărării cu cel al Educaţiei. Diferenţa e revoltătoare şi penibilizează şcoala românească pe piaţa europeană. Oricît de înjurată şi de marginalizată financiar ar fi, şcoala românească rămîne o performeră. Bucovina a fost întotdeauna în fruntea competiţiilor. Aici, după modelul seriozităţii austro-ungare, s-a făcut tot timpul carte. Profii au ţinut prea puţin cont de culoarea managerială, chiar dacă aceasta era cu seceră şi ciocan, cu săgeată pe fond galben, cu trandafiri sau cu alte panseluţe simbolice. Educaţia e fără frontieră. Au dovedit-o dascălii de la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, care aproape au făcut un erou naţional dintr-un adolescent care pînă mai deunăzi nici nu ştia măcar unde-i România. Dragilor, vă prezentăm în premieră un erou fără epoleţi. Se numeşte Gonçalo Araujo Regado şi este unul dintre eroii Olimpiadei Internaţionale de „Ştiinţe pentru juniori”. La a X-a ediţie a acestei Olimpiade, România a luat trei medalii de argint şi trei de bronz. Istoria acestei performanţe e ca o telenovelă. V-o spunem cu condiţia că nu bociţi de înduioşare. Adolescentul de la „Ştefan cel Mare” e din Portugalia. A venit în România cu familia, pentru că tatăl său e şef la o firmă de la Siret. Cu siguranţă că i-a fost foarte greu băiatului să se adapteze, să înveţe limba română, să comunice cu colegii şi dascălii. Profesorii Sorin Golda, de fizică, Aurelia Strugariu, de chimie, şi Gabriela Scutaru, de biologie, au şlefuit personalitatea micului portughez aterizat în ograda ştefanistă a directorului Dan Popescu. Au şlefuit şi au scos un frumos briliant. În India, la Mumbay, la Olimpiada organizată de Centrul pentru Ştiinţele Educaţiei, o instituţie din cadrul Departamentului de Energie Atomică, ştefanistul portughez a performat pentru România, obţinînd medalia de bronz. Ca vîrstă, el ar trebui să fie în clasa a IX-a, dar e în clasa a XI-a. Trebuie să ştiţi că la această importantă olimpiadă se testează cunoştinţele din ultimii trei ani de şcoală, încercare la care tînărul portughez a făcut faţă cu brio.
Performanţa sa a fost recunoscută şi recompensată de Guvernul României şi de Ministerul Învăţămîntului. Premierul Victor Ponta şi ministrul Remus Pricopie l-au recompensat pe Gonçalo Araujo Regado. Au primit elogii, diplome şi bani şi profesorii pregătitori, dar şi şcoala, adicătelea Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava.
Şi acum, la încheiere, o informaţie pe care nu o ştie nimeni. Tuturor premianţilor la olimpiadele internaţionale li s-a cerut să se prezinte la ceremonia de la Guvern îmbrăcaţi în costume şi cu cravată. Să înnebuneşti, fix ca pe vremea comuniştilor! Ştiţi ce a făcut tînărul ştefanist? A spus: „Eu mă duc în uniforma Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare”, fiindcă aşa vreau să reprezint şcoala mea”. Superb.
În rest nu ne rămîne decît să prezentăm reverenţa Jupânului de Salon acestui tînăr învăţăcel înfiat de Bucovina şi tuturor profesorilor care se ocupă de el.