Sintagma „omul sfinţeşte locul” nu-i o zicere de-a droanga, chiar dacă, uneori, termenul de „sfinţeşte” capătă alte conotaţii, unele deloc ortodoxe. Cînd citeşti că fostul primar al Craiovei şi-a tras nişte ani de puşcărie tocmai pentru că, în calitate de edil, a „sfinţit” capitala Olteniei belindu-i pe demnii concetăţeni orăşeneşti ai lui Sucă şi nea Marin de biruri şi dări în interes propriu, şi nu pentru bunăstarea obştii, atunci chiar că te întrebi ce fel de creştin mai e şi ăsta. Bine, puşcăriaşul Solomon nu-i singurul care a ţepuit banul public. Sînt o grămadă care, asemenea fostului primar de la Craiova, se lăfăie-n finanţe care nu le aparţin. Pe unii îi prinde potera, unii se fofilează folosindu-se de diverse tertipuri avocăţeşti, iar marea majoritate se acoperă de hîrtii şi scapă nepedepsiţi. De aia, în România, un kilometru de asfalt costă o avere. Cu banii pentru un centimetru de autostradă poţi să cumperi un apartament, iar redistribuirea paralelor naţionale nu se face echitabil, ci numai cu dedicaţie politică. Eşti la putere, faci ciocul mic şi maţul gros. Eşti în opoziţie, faci gură mare şi cam atît. Chestia e că primarii „sfinţesc” şi ei locul după mintea, priceperea şi caracterul fiecăruia. Edilii cocalari care devin vizibili doar o dată la patru ani, atunci cînd sînt alegeri şi cînd ei angajează tot felul de manelişti penibili ori guriste închiloţate de la solduri pentru a face dicstracţie la popor, n-au cum să „sfinţească” locul. Ăştia nu pot decît să spurce ideea de democraţie, de demnitate şi decenţă. E plină mass-media de astfel de patrupede penale care sfîşie PIB-ul în folosul propriilor portofele. Sînt devoratori care acţionează în spirit de haită şi este suficient ca un clan dintr-ăsta să mîrîie niţel că, gata, plăpînda justiţie română începe să dea din colţ în colţ şi se scapă în pantalonaşi ca orice prunc neînţărcat. România e printre fruntaşele Europei la economia subterană. Această economie nu poate exista decît cu complicitatea unor edili ticăloşi, care „sfinţesc” locul cu liturghii demne doar de Codul Penal. Bine, nu toţi primarii-s ticăloşi, nu toţi funcţionarii-s trîntori şi dedaţi şpăgii, şi nu toţi învîrt în gură limba de lemn, guvernînd ca nişte mici latifundiari de toloacă sătească. Ăştia se cred mari seniori şi, în cubicitatea lor neuronală, nu desenează public decît simbolul rapacităţii, aroganţei, tupeului şi mai ales pe cel al neam-prostiei. După ei, potopul. Asta le este deviza. Apropo de potop, iote că avem şi surprize dintre cele mai plăcute. Realitatea, care bate orice scenariu de film politic, ne demonstrează că există şi oameni de calitate, oneşti, decenţi şi mai ales sufletişti. Constantin Barariu, primarul comunei Zvorîştea, ne face bucuria de a scrie despre el. În vara lui 2010, comuna Zvorîştea a fost lovită rău de inundaţii. A primit mintenaş ajutoare de peste tot şi a fost o lecţie de solidaritate umană pe care zvorîştenii au învăţat-o într-un moment de cumpănă şi pe care n-au uitat-o. Aşa se face că oamenii din Zvorîştea nu au stat cu mîinile în sîn şi nici n-au făcut-o pe-a niznaii cînd au văzut ce prăpăd şi ce diluviu au lovit localităţi din Galaţi şi Vaslui. Primăria Zvorîştea, Fundaţia Umanitară „Noua Hilfe”, diverşi agenţi economici, dar mai ales oamenii de rînd au strîns urgent 30 de tone de alimente, îmbrăcăminte şi alte bunuri, le-au încărcat într-un TIR şi le-au trimis năpăstuiţilor din comuna vasluiană Cuca. Zvorîştea nu-i la prima ispravă de acest gen. În 2005 zvorîştenii au sărit în ajutorul sinistraţilor din Timiş, iar în 2012 i-a ajutat pe cei de la Vadu Moldovei. Ăsta-i adevăratul suflet românesc, curat, cucernic şi de o nemărginită milostenie şi solidaritate. Zvorîştenii au de ce se mîndri cu primarul lor, Constantin Barariu, care i-a mobilizat pentru a-i ajuta pe oamenii din Cuca, şi pentru alte lucruri. Şcolile din comună au asigurat confortul termic pentru iarna care va veni, bisericile din satele Dealul şi Şerbăneşti au primit fonduri pentru pictură, s-au făcut mai multe prăznicare, există un proiect de reabilitate şi extindere a unei unităţi medico-sociale, sînt proiecte cu Banca Mondială pentru şcoli (şcoala de la Buda a fost deja finalizată), iar asfaltarea a şapte kilometri de şosea comunală e şi ea gata. Primarul Barariu, din buzunarul propriu, a achitat 50 de milioane pentru a trage lumină la o familie nevoiaşă din comună. Despre un astfel de primar putem zice că el sfinţeşte locul, cu adevărat.
