Anul ăsta, toamna e ca o domnişorică aflată la a doua tinereţe care are hachiţe. Ba-i frig de ne gîdilă bruma pe la mustăţi, ba-i frumos şi soare de-ţi vine să stai la terasă cu berea-n faţă şi să visezi la sănioare cu clopoţei, la Moş Crăciun şi la renul Rudolph. În loc să ne lase să ne simţim bine, să admirăm zacuştile din cămară, murăturile de tot felul şi restul agoniselilor făcute pentru iarnă, autorităţile ne tot pisează cu scumpiri la alimente, cu măriri de taxe şi impozite, şi mai ales cu preţul nebun al gigacaloriei.Gigacaloria asta a ajuns un fel de bau-bau, un fel de coşmar al nevoiaşilor. An de an, autorităţile ne ameninţă, ne stresează sau chiar ne şantajează cu chestia asta. An de an, sucevenii, în loc să se bucure de frumuseţile toamnei, trebuie să înghită cu noduri aceeaşi tembelă telenovelă cu „Termica” şi mofturile ei gigacalorimetrice. La solicitarea administratorilor judiciari ai „Termica”, societate aflată în insolvenţă, Consiliul Local a majorat preţul gigacaloriei la 445 de lei. Altfel, nu exista posibilitatea de a se da drumul la căldură. Populaţia va plăti direct doar 185 de lei, iar diferenţa de preţ va fi suportată de bugetul municipalităţii, care e alimentat, însă, tot de suceveni. Inclusiv de cei care au centrale proprii. La preţul acesta, probabil că gigacaloria are cristale Swarovski, aromă de Christian Dior, e rujată cu Chanel şi poartă poşetă Vuiton, că altfel nu ne explicăm de ce mă-sa e atîta de „preţioasă”. Gigacaloria suceveană e mai scumpă decît caviarul şi gramul de aur. Înainte de votul de vineri 11 octombrie, cînd s-a scumpit gigacaloria, a mai avut loc o şedinţă a Consiliului Local cu două zile înainte. Aleşii s-au adunat şi, ce să vezi: „mării se vorbiră şi se sfătuiră” timp de vreo oră şi jumătate cam cum să dreagă busuiocul în faţa cetăţenilor alegători, care aşteptau căldură. Şi după ce au discutat şi au dezbătut pînă la epuizare, dragii noştri consilieri s-au trezit că vorbesc în pustie, pentru că, de fapt, ei nu votaseră nici măcar ordinea de zi a şedinţei extraordinare. Cînd s-au trezit că nu o făcuseră, aşa cum era normal, au supus la vot ordinea de zi, care ordine a picat, adică n-a fost votată. Ca atare, consilierii locali şi-au strîns urgent calabalîcul şi au tulit-o care încotro. Aşa că noi, ca alegători decenţi ce sîntem, întrebăm cu uimire electorală: „Bre, dar pentru ce pana mea v-aţi mai adunat acolo şi aţi pierdut vremea o oră şi jumătate dacă nici măcar o amărîtă de ordine de zi n-aţi fost în stare să votaţi?!”. Responsabil pentru acest frumos exemplu de habarnism este conducătorul de şedinţă, nimeni altul decît pedelistul Viorel Seredenciuc. Bravo, coane Viorele! Mătăluţă ai fost viceprimar o legislaţie întreagă, nu erai venit cu pluta în CL, aşa că trebuia să ştii să primul lucru într-o şedinţă este să supui la vot ordinea de zi şi după aia să le permiţi aleşilor locali să-şi dea drumul la meliţe. Nu conul Viorel poartă întreaga vină, pentru că nici ceilalţi căscaţi din CL nu au sesizat aiureala. Totuşi, Viorel Seredenciuc s-a scos pe undeva în faţa noastră, pentru că în şedinţa din 11 octombrie i-a cam luat peste picior pe deputatul PNL Băişanu şi pe senatorul PSD Donţu, care veniseră la întîlnire pentru a se da importanţi şi pentru a aduna puncte la capitolul imagine. Pentru meritele deosebite „în pregătirea politică şi de luptă”, Viorel Seredenciuc şi toţi aleşii CL primesc felicitările „călduroase” ale Jupânului de Pardon. Iar Jupânul nu taxează „căldura” acestor felicitări aşa cum fac cei de la „Termica”. Jupânul de Pardon oferă această căldură gratis.
