„Zidul Morţii” de pe DN 17, de la ieşirea din Suceava spre Ardeal, a devenit, deja, epopee naţională. Scriu ziarele, televiziunile se înghesuie să transmită ultima tragedie şi toţi, de la iluştri habarnişti la profesioniştii molcomi, îşi dau cu părerea pe stradă, la o bere, pe bloguri, cînd stau la rînd la bătătorul de covoare sau cînd întind rufele în uscător. Ca în marea majoritate a accidentelor rutiere soldate cu victime, evident că vinovaţi cad tot cei care nu se mai pot apăra, adicătelea vinovat e mortul. După prima tragedie soldată cu trei decedaţi s-au instalat nişte semnalizatoare ale căror baterii au murit la fel de subit ca şi victimele accidentului rutier, şi cu asta basta. Toată lumea s-a şters pe mîini de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Indolenţă crasă, inconştienţă sau chiar prostie fără limită. Ăştia-s termenii cu care-i putem eticheta pe cei care au construit monstruozitatea criminală de pe DN 17, dar şi pe cei care răspund în continuare de această lucrare şi de semnalizarea zonei. După a doua tragedie, după ce pe zidul cu pricina s-a mai adăugat o cruce alături de celelalte trei, s-a trezit şi Prefectura şi a trimis propuneri pe la diverşi mahări de la Bucureşti pentru separarea sensurilor de circulaţie, pentru iluminarea corespunzătoare a perimetrului, pentru instalarea unor sisteme de avertizare, pentru realizarea de benzi rezonatoare pe trei rînduri şi alte alea. Băi, aceştia, dar de ce mama ciumei n-aţi făcut asta pînă acum, de ce a trebuit să se mai piardă o viaţă pentru ca să vă mişcaţi voi dosurile de prin birourile călduţe? Răspunsurile autorităţilor sînt din categoria „c-o fi, c-o păţi”, să vedeţi că tocmai vroiam să îmbunătăţim… La explicaţii puerile, la justificări jenante, la datul cu părerea şi la aflatul în treabă sîntem aşi. Un „meseriaş” în aflatul în treabă e şi Iulian Iacob, adjunctul Jandarmeriei Suceava. Domnul cu pricina a intrat pe Facebook unde a trîntit o înţelepciune atît de profundă încît pînă şi civilii au rămas muţi de uimire. Adînca cugetare (susţinem cacofonia jandarmerească) sună cam aşa: „Viteza ucide!”. Domnul Iacob nu a spus direct, ci pe ocolite. În timpul dezbaterilor de pe pagina de socializare în legătură cu băiatul care murit după ce maşina pe care o conducea s-a izbit de „Zidul morţii”, Iulian Iacob a scris „Vinovat?” şi postat un link care ducea la un videoclip american din care reieşea că pentru morţii de pe şosele este vinovată viteza. În loc să spună că pilonul ridicat în mijlocul DN17 este un pericol, o tîmpenie inginerească a drumarilor, în loc să se ia de ăia care au proiectat aşa ceva, în loc să-i ia la bîză pe cei care nu şi-au făcut treaba lăsînd zona nesemnalizată corespunzător, ei bine domnul jandarm aruncă mătreaţa pe mort, acuzîndu-l indirect că a avut o viteză prea mare. De fapt, domnul Iacob nu trebuia să scrie nimic. Acesta nu trebuia să participe la dezbatere. Treaba domnului Iacob o reprezintă ordinea publică şi nu aflatul în treabă. Reprezentînd un grad şi o funcţie, aflatul în treabă al domnului jandarm implică şi instituţia la care el lucrează. Iulian Iacob este adjunctul Jandarmeriei Suceava tot timpul, şi nu doar cît ţine programul de lucru. Apoi, Jandarmeria este instituţia care a trebuit să asigure ordinea la mitingul la care au participat peste 500 de suceveni, care sînt împotriva „Zidului morţii”. Cum pot fi priviţi jandarmii de către protestatari dacă unul dintre şefii lor consideră că şoferii morţi sînt vinovaţi şi nu „Zidul morţii”? Pentru că, în loc să-şi vadă de treabă, intră pe reţelele de socializare şi-şi dă cu părerea în legătură cu lucruri care au cumva legătură şi cu serviciul său, unde este plătit din bani publici, domnul Iacob este „Jupânul de pardon” al acestei săptămîni.
