Poliţiştii români sînt inteligenţi, culţi, harnici din cale afară, incoruptibili şi foarte devotaţi cauzei. Asta o ştie tot românul. Adică, tot românul care urmăreşte la televizor miştocărelile lui Nae Lăzărescu şi Vasile Morar făcute la adresa domnilor cu vipuşcă şi chipiu ori scenetele Divertisului în care sînt luate în başcă inexistentele calităţi şi talente enumerate mai sus şi atribuite apărătorilor legii. Realitatea ne demonstrează că, în genere, poliţistul mioritic preferă să-şi apere mai curînd propria piele decît pe cea a concetăţenilor. Mentalitatea are o schemă logică simplă. Adică, de ce să plîngă mama mea cînd pot să plîngă mamele fraierilor? De ce să-mi risc eu gradul, funcţia, solda babană plus mica ciupeală punîndu-mă în slujba unor papagali intitulaţi şi cetăţeni cînd pot, bine mersi, să stau la căldurică, în birouaş, să levitez ca o legumă jucînd poker pe calculator şi să mai scriu din cînd în cînd cîte un raport din care şefii, procurorii sau judecătorii să nu înţeleagă mai nimic? Ăsta-i drumul cel mai sigur pentru o viaţă liniştită şi care se încununează cu o pensie babană. Cînd mecanica asta este exersată de un gabor de rînd nu-i nici o mare brînză, dar cînd la ea apelează şefii cei mari, se schimbă calimera. Poliţia Română e o instituţie croită pe principiul mimetismului. Cînd şeful sforăie de se cutremură Codul Penal, subalternii moţăie şi ei în surdină ca să nu-l trezească, fiindcă, se ştie, munca produce zgomot şi, deci, stresează. Cînd şeful mimează munca, subalternii, ca la comandă, se fîţîie şi ei, de colo-colo, agitînd tot felul de hîrtii şi de dosare. Cînd şeful vine cherchelit la scîrbici, gradaţii îşi aduc brusc aminte că şi ei au prin bibliorafturi şi rasteluri nişte trascău pitit special contra durerii de măsele sau a stresului cauzat de lene. Şi, în sfîrşit, cînd şeful intră în concediu medical, toţi subalternii, în semn de solidaritate, fac roşu-n gît, fac febră şi arată ca nişte meduze uitate în cuptorul cu microunde. Faină invenţie mai e şi concediul ăsta medical. Poţi să fii sănătos tun, iar dacă vrei să te dai la fund şi să fii şi plătit pentru asta, pac, suni un amic medic şi doar cu un diagnostic şi o parafă scapi de toate necazurile. Asta face şi comisarul şef Ioan Nicuşor Todiruţ, care s-a specializat, se pare, în ultim vreme, nu în prinderea infractorilor, ci în fentarea diverselor belele în care singur, singurel s-a băgat. Este vorba despre un dosar avînd ca temă achiziţionarea sediului Poliţiei Municipiului Suceava de pe strada Universităţii, sediu plătit cu 116 miliarde de lei vechi, deşi o evaluare arată că nu valorează mai mult de 40 de miliarde. Diferenţa de bani trebuie să o explice domnul Todiruţ şi nănaşul său, comisarul şef Alexa Teodorovici. Fiind de explicat vreo 70 de miliarde, e clar că te loveşte stresul şi-ţi iei concediul medical. Lucru pe care domnul Todiruţ l-a şi făcut. Şi nu o dată. În plus, şeful gaborimii din Călăraşi are probleme şi cu IGPR (Inspectoratul General al Poliţiei Române). Mahării de la Bucureşti i-au găsit „importante carenţe în activitatea managerială”. Ca să nu-l pască destituirea de la Călăraşi, fostul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava, care, cică, este iarăşi şeful acestei instituţii, şi-a tras concediu medical. Citim cu îngrijorare că, la doar 47 de anişori, domnul Todiruţ „a acumulat mai multe concedii medicale în calitate de şef al unui inspectorat judeţean de poliţie decît toţi subordonaţii săi la un loc, de la Suceava, dar şi de la Călăraşi”. Păi, bre, dragi gabori din fruntea Ministerului de Interne şi a Poliţiei Române, dacă domnul ăsta e aşa de ros de boli, de ce nu-l pensionaţi şi-l lăsaţi să-l macine munca şi stresul? Pînă una alta, domnul Todiruţ de la Călăraşi e în concediu de boală, iar Marcian Colman, şeful de la IPJ Suceava, e în concediu de odihnă. Două inspectorate fără şefi. Hai, bre, fraţi şuţi, daţi cu jula şi şmangleala, fiindcă noi sîntem bolnăviori ori ne odihnim şi nu vă deranjăm! În cazul acesta, domnii ciorditori ar trebui să plătească toate concediile medicale ale şefilor de poliţie, şi nu cetăţenii.
