Joe şi Rareş, recidiviştii

Joe RusiDacă tot avuseseră programată o cîntare la Botoşani, pe 21 iulie, conform obiceiului bluesmen-ilor, cei doi despre care e vorba în titlu s-au gîndit s-o lege de una de prin apropiere, aşa că o zi mai tîrziu ne-am pomenit cu ei (unde în altă parte!?) la Talciocul Cultural. Adică în locul „rupt” tot de ei, an de an la Festivalul de Blues, alături de ceilalţi invitaţi. E vorba, desigur, de Joe Rusi şi Rareş Totu. Joe e Mircea Ruşi, fostul rădăuţean şi fostul botoşănean, actualul norvegian decorat de Regele lui pentru servicii culturale aduse ţării de adopţie, eveniment petrecut acum doi ani chiar în timpul Festivalului de Blues. L-am întîlnit pe Mircea (zău că nu-i pot spune Joe!) chiar în buza scării: zîmbitor ca întotdeauna, dar transpirat ca la final de concert, nu cu o oră înainte de începere. Îi zic că de vină e clima norvegiană, că s-o fi obişnuit aşa de tare cu ea, încît cînd revine în România îl ia cu transpiraţii. Zice: „Nu, e lucrul dracului: de cînd stau în Norvegia n-am avut parte decît de frig şi ploaie. Acum, de vreo 20 de zile, de cînd am venit, m-a plouat la Botoşani zilnic, cu vînt şi cu grindină. La telefon am aflat că în tot timpul ăsta în Norvegia a fost soare încontinuu şi s-au înregistrat temperaturi de 30 de grade, nu de 16 ca la Botoşani!”. I-a adus Rareş un prosop de la hotel, s-a şters şi i-a dat drumul. La piesa a doua era el însuşi, adică deja în transă. Iar cei din sală, mereu aceiaşi la fiecare cîntare de blues, în delir. N-a lipsit nimic din ce ştiam că va fi: nici „Come Together”, nici „Sweet Home Alabama”, nici… ba au fost şi bonus-uri: „Satisfaction” şi, desigur, la bis, nelipsita „Oh, Well” a lui Fleetwood Mac… la care mi-am adus şi eu contribuţia! În sensul că băieţii îşi luaseră deja la revedere, dar m-am dus la Mircea şi i-am zis-o de la obraz: „Bă, să crezi tu că pleci de-aici fără „Oh, Well”!”. Ne-am dat întîlnire la anu’, pe 7-8 mai, tot la Talcioc. Aţi ghicit: atunci va fi Festivalul lui Fane.

 

Fiţi sociabili!