Jack Bruce, nu un basist, ci Basistul (VII)

Jack BruceRevenim la Jack Bruce, revenim la Cream şi la anul 1967, cel în care Cream întreprinde primul turneu în Statele Unite. De fapt, turneu e mult spus, întrucît au cîntat, în martie, 9 zile la rînd în acelaşi loc, la Brooklyn Fox Theatre din New York, în nişte spectacole de coşmar (cîte trei pe zi!), în care un impresar şmecher a adunat şase grupuri, Cream fiind cei care cîntau în deschidere la fiecare din cele trei concerte zilnice! Istoria zice că din cauza înghesuielii de nume, au fost spectacole în care ei sau alţii cîntau doar cîte o piesă! E clar că singurul care a adunat bani din şuşaneaua asta ordinară a fost impresarul. Băieţi cu simţul umorului, cei trei Cream nu pun la suflet tărăşenia, astfel încît se întorc la New York după nici două luni pentru a înregistra în studioul Atlantic Records de acolo cel de-al doilea album, cu un titlu straniu: „Disraeli Gears”, considerat de mulţi dintre critici, dar şi de fani, ca fiind cel mai bun produs Cream, deşi nici acesta nu a urcat decît pînă pe locul V în clasamentele „New Musical Express” şi pe IV în „Billboard 200 Albums Chart”. Găsim pe acest splendid L.P. două din piesele care au contribuit decisiv la notorietatea grupului: „Sunshine of Your Love” şi „Strange Brew” (care se numără printre favoritele mele din toată creaţia Cream, alături de „White Room” şi „SWLABR”). Sfîrşitul de an aduce însă albumului şi grupului un meritat bonus, acesta fiind desemnat de revista „Cash Box” drept albumul anului, iar peste timp un altul: în 1999 a fost introdus în „Grammy Hall of Fame”. Să mai adăugăm şi faptul că inginer de sunet le-a fost Felix Pappalardi, de altfel şi coautor al superbei „Strange Brew”. Da, acelaşi Pappalardi, basistul care avea să devină leader al celebrului grup Mountain, al cărui sound semăna uneori pînă la îngemănare cu, aţi ghicit, Cream!

 

 

Fiţi sociabili!