Jack Bruce, nu un basist, ci Basistul (VI)

Jack BruceAm ezitat înainte de a mă apuca de scris: să continui cu acest serial generat de decesul celui pe care mai toţi basiştii lumii l-au considerat drept emblema instrumentului lor sau să-l întrerup pentru a face loc unui omagiu binemeritat altui mare dispărut? E vorba, desigur, de Bobby Keys, saxofonistul care de peste 40 de ani a fost un Rolling Stones fără ale cărui solo-uri „Gimme Shelter” n-ar fi fost niciodată unul din brand-urile inconfundabile ale grupului. M-am hotărît să nu-l abandonez, cel puţin astăzi, pe Jack, iar de Bobby mă voi ocupa după. Aşadar, urmare dublului debut, pentru a se face cu adevărat cunoscuţi ca grup, cei trei Cream erau obligaţi să iasă pe piaţă şi cu un album. Evenimentul se produce tot în acelaşi an 1966, pe 9 decembrie. Albumul se intitulează „Fresh Cream” şi prezintă o particularitate interesantă: pe ediţia britanică a acestuia, piesa de deschidere este „N.S.U.”, în timp ce pe cea americană este „I Feel Free”, explicaţia fiind că în Marea Britanie, în aceeaşi zi cu albumul, a fost lansat şi single-ul cu această piesă. În schimb, faţa 1 a discului englezesc se închide cu „Spoonful” a lui Willie Dixon, care lipseşte din ediţia americană. Mai sînt cîteva ciudăţenii legate de acest album. Prima ar fi aceea că pe faţa A sînt numai compoziţii originale în ediţia americană, cea englezească avînd şi „Spoonful”, despre care am vorbit. Surprinzător, însă, mai mult acum decît atunci, la apariţia albumului, şi avînd în vedere evoluţia ulterioară a celor trei Cream, este că Eric Clapton nu apare decît ca membru al grupului, nu şi compozitor!!! Cele cinci piese originale aparţin lui Jack Bruce (patru dintre ele) şi lui Ginger Baker (splendida „Sweet Wine”). Ar mai fi de spus doar că albumul a urcat pînă pe locul 6 în clasamentul „New Musical Express” din Anglia, iar în Top 200 albums de la Billboard pînă pe 36.

 

Fiţi sociabili!