Jack Bruce, nu un basist, ci Basistul (V)

Jack BruceNaşterea Cream-ului, aşadar, n-a fost lipsită de probleme şi peripeţii. Spre binele comun, însă, Ginger Baker şi Jack Bruce o dau la pace, astfel încît mai rămîneau de lămurit doar două amănunte: ce rol va avea fiecare dintre cei trei coloşi în interiorul noului grup şi mai ales ce nume va purta acesta. După îndelungi dezbateri, cei trei se decid: grupul se va numi, ţineţi-vă bine!, „Sweet’n’Sour Rock’n’Roll”!!! Probabil că atunci cînd s-au trezit şi-au dat seama că nu ţine, astfel că i-au zis mai omeneşte, „The Cream”, ideea deloc greşită fiind aceea că ei reprezintă „crema” blues-rock-ului britanic. Iar de aici pînă la „Cream” simplu, fără articolul hotărît, n-a mai fost decît un pas mic pentru cei trei, enorm pentru lumea muzicii. De altfel, în totalitatea lor, criticii de specialitate susţin că fără Cream n-ar fi existat Led Zeppelin, Black Sabbath şi toate celelalte nume grele ale rock-ului britanic, ei fiind cei care au generat un nou mod de abordare muzicală devenit model, etalon, pentru întreaga breaslă. Cît priveşte rolul pe scenă, Jack Bruce avea să fie vocalistul oficial al grupului, lui Eric Clapton revenindu-i acela de a-l dubla vocal, cînd şi cînd, pe Jack. Nu că n-ar fi avut şi el voce foarte bună, dar… era extrem de timid! În plus, Jack era şi principalul compozitor, aşa că era firesc să compună piesele potrivite propriei voci. Fiind realmente deosebiţi, nici debutul lor nu este altfel: e dublu! Adică unul neoficial, mai degrabă de „antrenament”, pe 29 iulie 1966, la clubul Twisted Wheel, cel oficial venind pe 31 iulie, la cea de a şasea ediţie a Festivalului de Jazz şi Blues de la Windsor. Repertoriul? Păi, ce altceva decît piese clasice de blues prelucrate de trei instrumentişti de geniu? Compoziţiile proprii aveau să vină odată cu primul album, „Fresh Cream”, apărut tot în 1966.

 

Fiţi sociabili!