Jack Bruce, nu un basist, ci Basistul (IX)

Jack BruceAnul 1968 avea să aducă încă un turneu în Statele Unite, desfăşurat timp de o lună, între 4 octombrie şi 4 noiembrie, sub genericul „farewell tour”, adică de adio! Nici nu apucaseră să se lămurească ei înşişi de valoarea şi importanţa grupului, care în acelaşi an spărsese piaţa cu dublul album „Wheels of Fire”, că se şi hotărîseră să-l lichideze, nemaiîncăpînd unul de celălalt pe scenele mereu prea mici pentru a-i cuprinde pe Bruce şi Baker, ale căror prestaţii ajunseseră să semene a războaie. De altfel, Eric Clapton povesteşte că cei doi erau atît de preocupaţi să se acopere unul pe celălalt în concerte, încît într-unul din ele Eric s-a oprit din cîntat vreun sfert de oră, iar ceilalţi doi nici n-au observat asta, ei continuînd să cînte la volum maxim. Turneul american de adio s-a încheiat la…Londra, cu două „Farewell Concerts” susţinute în aceeaşi zi, pe 26 noiembrie, la Royal Albert Hall. Ca amănunt, în deschidere au cîntat două grupuri de „tinere talente” care erau în plină afirmare la momentul respectiv: Taste, respectiv Yes!  Culmea e că, după desfiinţare, Cream a mai scos un album, intitulat, cum altfel?, „Goodbye”, cu o structură destul de bizară: două piese pe faţa „A” şi patru pe faţa „B”, trei fiind înregistrări de studio şi trei live! Întîmpinat amestecat de critică, fie cu elogii de genul „capodoperă”, fie cu reproşuri precum „ar fi meritat un album mai bun la despărţire”, albumul a urcat totuşi pe locul 1 la „Billboard” şi pe 2 la „New Musical Express”. Ulterior, Cream s-a reunit în 1993, cînd au fost introduşi în „Rock and Roll Hall of Fame” (unde au cîntat trei piese) şi în 2005, în luna mai, pentru un set de patru concerte la Royal Albert Hall şi alte trei concerte la New York, la Madison Square Garden, în octombrie, prilejuite de… supravieţuirea lui Jack Bruce după cancerul de ficat şi transplantul făcut. Acelaşi cancer care, recidivînd, avea să ni-l răpească la sfîrşitul anului trecut.

 

Fiţi sociabili!