Jack Bruce, nu un basist, ci Basistul (II)

Jack Bruce Înainte de a reveni la cronologia firească atunci cînd depănăm viaţa şi cariera unuia din muzicienii care au schimbat faţa planetei, iar Jack a fost unul dintre ei, mă simt obligat sa amintesc cîte ceva din nenumăratele omagii post mortem adresate Basistului. Unul din cele mai interesante este cel venit prin ştirile Yahoo de joi, 6 noiembrie, şi e semnat de Bob Lefsetz. Titlul este lămuritor: „Adio lui Jack Bruce, sufletul lui Cream”. De aici, oricine poate afla că atunci cînd grupul Cream a explodat pe piaţa muzicală, nu s-a mai pus problema concurenţei: era detaşat cel mai bun. Iar front-man-ul său nu era nicidecum Eric Clapton, ci Jack Bruce, vocalist pe marea majoritate a pieselor, principalul compozitor şi creator al unor riff-uri cu adevărat nemuritoare, cum este cel de la „Sunshine of Your Love”. Revenim acolo unde am rămas data trecută. Aşadar, în 1962 devine membru al grupului de legendă al blues-ului britanic, Alexis Kkorner’s Blues Inc., într-o companie mai mult decît selectă, alături de viitorul Rolling Stone, Charlie Watts. Stă nu mai mult de un an, apoi se lasă corupt de un anume Graham Bond, un keyboards-ist de excepţie, alături de care pune bazele senzaţionalului grup numit Graham Bond Organisation. Li se alătură şi un toboşar de excepţie, numitul Ginger Baker, iar ca masa să fie cu adevărat bogată, hop şi-un chitarist pe măsură: John McLaughlin! Numai că John se plictiseşte repede şi, pînă să găsească un alt chitarist, grupul se pricopseşte cu… un saxofonist! Nu unul oarecare, desigur, ci însuşi Dick Heckstall-Smith, cel care peste cîţiva ani avea să constituie fabulosul grup Blood, Sweat & Tears.

 

 

Fiţi sociabili!