Istoricul cu trei „pepite aurifere”

Larry L. Watts este un remarcabil istoric american al… României. Acest enunţ searbăd, mai anost decît o rezoluţie a CC al PCR , ascunde un paradox şi are un tîlc pe care îl vom desluşi mai jos. El reiese din talentul şi ambiţia fertilă a acestui bărbat tânăr, deschis dialogului, de a pune solide temelii unei construcţii, unei necesităţi salutare: restituirea adevăratei istorii a României. Un demers de care noi, românii – prea divizaţi, prea sentenţioşi în judecarea istoriei recente – nu ne-am învrednicit încă.

Larry este o minte analitică, dotată însă cu instrumentele şi criteriile necesare sintezei coerente, închegate. Un spirit – altfel spus – mai degrabă european, în sens cartezian, decît „american” (dacă ataşăm epitetului dintre ghilimele ştiutul egocentrism yankeu şi un anumit schematism cognitiv, dominat de un set de poncife, de prejudecăţi specifice, solid înrădăcinate). Aprecierea poate explica suficient, sper, fraza de început a acestui articol.

Deunăzi, sucevenii avizaţi (aduc mulţumiri pentru invitaţie lui Mircea Pietrariu, neobositul „staroste” al frumoaselor întîmplări culturale de la „Shopping City” , dar şi gazdelor evenimentului, Librăriile „Alexandria”) au avut privilegiul de a sta de vorbă în tihnă cu acest „român cu buletin de America”, exploratorul unei „nepreţuite mine de informaţii despre politica externă a României, de la sfîrşitul anilor 1950 pînă la prăbuşirea regimului Ceauşescu” (Dennis Deletant). Şi ale cărei „pepite aurifere” sînt cele trei cărţi apărute pînă azi la „RAO”, avînd titluri grăitoare prin ele însele: „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” (Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România), „Cei dintîi vor fi cei din urmă” (România şi sfîrşitul Războiului Rece) şi – cea mai recentă – „Aliaţi incompatibili”. Dincolo de bogăţia, diversitatea şi autoritatea surselor documentare folosite, cărţile lui Larry Watts aduc dovada limpezimii, corectitudinii, dar şi farmecului scriiturii celui ce ne deschide o fereastră inedită spre corecta percepere de către români a istoriei lor naţionale din ultimul secol. O istorie încă prea timid, dacă nu chiar partizan – avea dreptate, în felul lui, Brucan – cercetată de specialiştii noştri. Tributari, cum am observat, deja, acelui tipic complex valah, manifestat prin impulsul de a concluziona şi evalua perioada comunistă în mod sentimental, subiectiv şi aprioric. Recunosc, rareori mi-a fost dat să citesc cărţi doldora de referinţe documentare cu plăcerea, cu interesul cu care aş parcurge un roman poliţist bun!

Autorul reuşeşte să evite elegant acele „capcane mintale” în care se lasă prinşi majoritatea cercetătorilor români ai comunismului. Ajutîndu-ne să înţelegem astfel de ce un „popor fără istorie… destinat să piară în furtuna revoluţiei mondiale” (F. Engels) a izbutit nu doar să-i supravieţuiască, ci şi să-şi facă auzite şi recunoscute vocea şi voinţa în arena mondială. Şi să cunoaştem mecanismele perverse – încă funcţionale! – prin care „fratele” (vitreg) de la Răsărit a izbutit să ne decredibilizeze pe termen lung în faţa partenerilor noştri apuseni din anii ’60-’70. Cei ce erau atît de conştienţi la acea vreme că România – H. Kissinger dixit! – „şi-a pus pielea în saramură pentru noi”. Raţiuni şi interese ale „celor mari”, pentru care, din cei dintîi am ajuns – şi rămas pînă azi – cei din urmă.

În fine, ceea ce mi se pare demn de admiraţie la Larry Watts sînt respectul şi iubirea lui implicită pentru România. Şi încrederea – vizibilă în fiece pagină, dar mărturisită deschis şi la Suceava – în destinul acestei ţări, în capacitatea acestui popor de adecvare şi rezistenţă, de valorificare a „orelor astrale” ce i s-au ivit în zbuciumata lui existenţă. Şi demonstraţia de patriotism – dacă mi se iartă licenţa, poate că puţin forţată – oferită fără ostentaţie şi cu dovezi obiective de acest istoric cu suflet de român, întîmplător născut în America. Un cuvînt, o noţiune – patriotismul – discreditată la noi prin abuz demagogic, impostură şi fariseism electoral de joasă speţă. Îi mulţumim lui Larry Watts şi îi urăm succes în continuare.

Iar pe tine cititorule, sperăm că te-am incitat suficient pentru a avea curiozitatea să-l citeşti, cu garantat folos.

 

 

Fiţi sociabili!