Ion Iliescu, „născut” în 1987

Redactorii cunoscutului dicţionar „Le petit Robert” au descoperit că în fiecare din ultimii 70 de ani s-au inventat cuvinte noi, intrate apoi în uzul curent. Puteţi afla, mai jos, ce cuvinte au apărut în anul în care v-aţi născut.

Eu voi începe cu 1957, anul în care „Struţocămila” a venit pe lume. Cele mai noi cuvinte sînt Emoji (2017), Vegan (2016), Uber (2014), Selfie (2013).

1957. Sputnik (satelit artificial). 1958. Bionic. 1959. Beatnik (tînăr cu plete şi neîngrijit). 1960. Antinuclear, Alcooltest. 1961. Surf. Magnetoscop. 1962. Ye-Ye (gen de muzică pop). 1963. Happening, Fanzine (revistă editată de tineri). 1964. Flipper (joc mecanic). 1965. Pub (bar, tavernă). 1966. Minijup, Intox. 1967. Poster (afiş), Hippie. 1968. Contestatar. 1969. Pantacourt (pantalon pînă la glezne). 1970. Hipermarket, Cuptor cu microunde. 1971. Machism, Videocasete. 1972. OZN, Fast-food. 1973. Top model, Retro. 1974. Dischetă, Rulotă. 1975. Ecolo (ecologist). 1976. Rasta (codiţe încîlcite ca ale lui Bob Marley), Fluo (fluorescent). 1977. Look, Homofobie. 1978. Keuf (poliţist, gabor), Jogger (alergător). 1979. Piraterie informatică. 1980. Minitel, Walkman. 1981. Tag, Meuf (fetişcană). 1982. SIDA, Camescope (cameră video portabilă). 1983. Bodybuilding. 1984. Hacker, Teuf (party, petrecere). 1985. Karaoke. 1986. Alien (extraterestru), Zapper (telecomandă). 1987. Best of, Fax, Ion Iliescu (sic!) 1988. Droide (robot). 1989. Pins (insignă, ecuson), Trash (gunoi). 1990. Negaţionism (care neagă istoria oficială), Kiffer (super). 1991. Slam (sesiune), Manga (benzi desenate japoneze). 1992. OGM (organism modificat genetic), Biopic (film biografic). 1993. ADSL (tehnologie care permite conectarea la o reţea publică de date), Smartphone. 1994. E-mail, Coming out (recunoaştere publică a homosexualităţii). 1995. Blockbuster (mare succes comercial), Gif. 1996. Emoticon, RTT (text în timp real). 1997. Spam, Panna cotta (desert italian). 1998.Texto (mesaje), Botox. 1999. R’N’B (ritm şi blues), Chipsuri. 2000. Zenitudine (linişte sufletească), Bobo (persoană educată, dar neconformistă). 2001. Wi-fi, Bling-bling (ornamente ostentative). 2002. Blog, Ecoquartier (cartier ecologic, verde). 2003. Wiki (enciclopedie liberă pe internet), Boloss (persoană ridicolă). 2004. Climatosceptic (nu crede în schimbările climatice), Chinkungunya (o nouă boală periculoasă, transmisă de ţînţari). 2005. Sudoku, Bistronomie (preparate culinare de calitate, servite în porţii mici, în localuri modeste, de stradă). 2006. Ecoparticipare (compensaţii pentru deşeurile reciclate). 2007. Spoiler (dispozitiv aerodinamic pentru maşini), Cupcake (prăjiturică). 2008. Vapoter (a folosi o ţigară electronică), Zumba (program de fitness). 2009. Hashtag.  2010. Cougar (o femeie în vîrstă care umblă după tinerei), Hackaton (termen IT pentru programare).

Concluzii. Această succintă enumerare ne arată cît de rapidă este astăzi evoluţia tehnico-ştiinţifică. Citind acest calendar, am fost surprins de viteza cu care noi, oamenii, ne-am însuşit, ca limbaj cotidian, frecvent, cvasi-banal, aceşti termeni, cuvinte desemnînd realităţi, tehnologii de neimaginat poate şi pentru părinţii şi – sigur! –  pentru bunicii noştri. Altfel spus, veţi fi, cred, şi domniile voastre surprinşi constatînd cît de „nou-născute”, cît de recente sînt cuvinte de uz curent pe care aveam senzaţia că le ştiam mai demult. Mai ales acelea din sfera tehnologiei informaţiei şi comunicării: smartphonul are – oficial, deci ca recunoaştere a sa într-un dicţionar – numai vreo 23 de anişori (ca şi banalul, azi, email), în vreme ce „blogul” e doar un june nepot (născut, adică – repet – e confirmat de „Robert” abia în 2002!). Mai departe: hipermarket-ul e „născut” abia în anul 1970 (alături de cuptorul cu microunde). Voi adăuga validarea lingvistică a minijupei (anul 1966 era taman epoca salutarei eliberări a femeii de constrîngeri şi prejudecăţi). Interesant este că românii au „masculinizat” lingvistic – habar n-am dacă voluntar sau din reflex mioritic, unul esenţial misogin –  numele jupei scurte, peste genunchi, numind-o „minijup”. Deşi e vorba de o fustă, deci de un element vestimentar eminamente feminin (minijupă ar fi fost corect, nu minijup!). Revizia mea e pur teoretică, tardivă şi inutilă. Fie şi pentru că aş strica, ştirbi minunata zicere a Phoenicşilor tineri şi încă nedivizaţi, atunci: „Minijup foarte scurt şi strîns pe trup”.

P.S. Just for fun, am introdus pentru românii anilor ’86-’87 numele lui Ion Iliescu. El, numele,  circula, pe şoptite, pe buzele tuturor românilor, ca un posibil înlocuitor al lui Ceauşescu, amintiţi-vă! Şi asta s-a confirmat apoi, iar cel puţin în primul deceniu post-revoluţionar numele lui a fost rostit adesea. Unii cu laudă, alţii cu critică. Eu nu judec. Consemnez doar… pur lingvistic.

 

Fiţi sociabili!