Instalatorul polonez cu rachetă

În ziua de azi, atunci cînd se discută despre specializare, este vorba de competență la cel mai înalt nivel și pe bucățele tot mai mărunte. Ca să înțelegeți cît mai exact ce vreau să spun, vă rog să vă gîndiți la mecanicii auto: pe vremuri, cînd motoarele erau extrem de simple, mecanicul se pricepea la toate, cel mai adesea reușind un singur om să-ți dreagă mașina fără mari eforturi. Azi, însă, pentru a-ți repara mașina, se adună în jurul ei ’j’de meseriași: unul e specializat în aprindere, altul în carburație, ălălalt în circuitele de răcire, unul se ocupă exclusiv de direcție, iar un altul doar de telecomenzile care îți închid/deschid mașina sau/și ferestrele. Cu atîția specialiști, e clar că pînă la urmă mașina iese cumva reparată, chiar dacă și cu ceva improvizații, românul fiind, se știe, inventiv și convins că e mai deștept decît neamțul care a construit mașina.

La fel stă chestia și în problema celebrului „instalator polonez”, ăla care a cotropit toată piața vestică a forței de muncă în această specializare în care, în principiu, nu mai încap și alții. Polonezul e harnic, cinstit și cunoscător al meseriei, prezentînd garanția rezolvării scurgerilor de pe rețea sau a îmbinărilor defectuoase. La tenis masculin, lucrurile stau oarecum altfel, din moment ce România are un jucător, pe Ilie Năstase, pe locul IX în clasamentul celor mai buni jucători din istorie, iar polonezii fix… nici măcar unul în primii 100. Asta înseamnă, în principiu, că în probleme de instalații sanitare am avea multe de învățat de la ei, în timp ce la tenis ar trebui să le dăm lecții fără număr.

Numai că acum vreo săptămînă și ceva, ba încă și în Cupa Davis, ba și la noi acasă, niște instalatori polonezi ne-au bătut de ne-au ascultat cu urechea. Cum adică de unde știu că erau instalatori!? Păi, ia uitați-vă cum îi cheamă: Hubert Hurkacz și Kamil Majchrzak. Hai, ziceți-mi: astea-s nume de jucători de tenis ori de instalatori?

 

 

Fiţi sociabili!