Infractor, şi abia apoi poet

Continui să zugrăvesc, zîmbind, realitatea imediată, viaţa ce ne e hărăzită (ori e construită, poate, măcar în parte, de noi înşine, de fiecare dintre noi, cine ştie?… eu încă nu am aflat), prin aceste „esenţe” de umor şi de paradox, pe care le postăm sub genericul generos al aşa-ziselor „legi ale lui Murphy”.

Voi începe cu … axioma lui Grigore Moisil: legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil. Consecinţa lui Cezar: (prea) mulţi români nu cunosc ori nu respectă legislaţia. Prevestirea lui Grigore Moisil. Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţămîntului va fi atunci cînd, în final, nu se va mai schimba nimic. Legea lui Parkinson. Viaţa este într-o continuă mişcare. Legea slujbaşului aspirant. Dacă eşti bun, toată munca ţi se va distribui numai ţie. Dacă eşti cu adevărat foarte bun, vei scăpa repede de ea. Postulatul lui Robinson Crusoe. În viaţă e loc şi pentru eroism. Totul este să te ţii departe de el. Axioma realistă a prieteniei. Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat. Dar el poate fi, în schimb, vîndut. Teorema lui Putin. Voi numiţi „expansiune” ceea ce noi ruşii, considerăm, de veacuri, a fi doar o… prietenie fără frontiere. Axioma „axiomei infirmate”. Se pare că românul nu s-a născut poet, ci infractor. Poet a devenit după aceea, ca să-i scadă din pedeapsă. Legea „dietei” parlamentare. Unii politicieni susţin transformarea Parlamentului într-unul unicameral. Dar, la ritmul în care se fac azi arestările, în scurt timp vom avea un legislativ… semicameral! Postulatul lui Giovanni Becali (cel care era cît pe ce să fie eliberat mai repede, pentru că a scris nişte cărţi). Totul e să scrii mai multe cărţi decît ai citit! Legea prevenirii (total) inutile. Nu te certa niciodată cu o femeie obosită, ori nervoasă! Dar nici cu una odihnită… mai ales! Postulatul abstinentului indecis. E bine să laşi băutura. Mai rău e să uiţi unde ai lăsat-o. Legea volatilităţii amoroase. Calităţile care o atrag pe o femeie spre un bărbat sînt aceleaşi pe care ea nu le va suporta după cîţiva ani de măritiş. Teorema nevinovăţiei feminine. Nu femeile îi fac pe bărbaţi să fie proşti. Majoritatea sînt „self made men”. Legea imuabilă a ierarhiei. În viaţă există cei care cîntă la pian şi acei care transportă pianul pe scenă. Postulatul astronauticii. Dacă oamenii ar fi investit în astronautică măcar pe jumătate atîta energie, preocupare şi timp cît au făcut-o în studierea, descrierea, ilustrarea, venerarea corpului femeii, acum am fi vîndut hot-dogs pe Lună. Comentariu: poate e mai bine că s-a întîmplat aşa! Postulatul inteligenţei finite. Oricît de inteligent ai fi, proştii sînt mai ingenioşi şi mai eficienţi decît tine. Legea audienţei tv. Cu cît un popor este mai sărac, mai uitat de Dumnezeu, cu atît are nevoie de mai mulţi morţi în războaie ori în catastrofe naturale ca să apară la televizor. Legea Thom a căsniciei. Durata unei căsnicii este invers proporţională cu costul nunţii. Legea soţilor şi copiilor. Soţii sînt ca şi copiii: cei al altora sînt adorabili. Legea lui Girardy. Imunitatea unui politician este proporţională cu suma deturnată de el. Postulatul candidatului norocos în alegeri. Nu subestimaţi niciodată prostia mulţimii. Folosiţi-o! Postulatul electoral al lui Jospin. Alegerile nu se cîştigă de către învingători, ci se pierd de către cei învinşi. Axioma programelor politice. În orice confruntare electorală există cel puţin trei adevăruri: adevărul unuia, adevărul celuilalt şi… Adevărul! Postulatul responsabilităţii. În politică, niciodată cei de la Putere nu sînt responsabili, deoarece cei care i-au precedat sînt mereu cei răspunzători. Definiţia contribuabilului. Un contribuabil este un cetăţean care lucrează toată viaţa pentru guvern, fără a trebui să susţină un examen în acest scop. Postulatul antixenofob Bogdan Ulmu. De la exodul musulmanilor în Europa, numai lucruri bune s-au abătut asupra României în ultima vreme: 1. Europenii nu se mai plîng de români. 2. Ţiganii cu cetăţenie română sînt confundaţi cu musulmanii. 3. Ungurii au văzut, în sfîrşit, unde e graniţa cu România. Consecinţa (dilema) lui Cezar. Să strigăm, deci, în cor, „Allah akbar”!? Mai degrabă… Doamne-ajută(-ne)!

 

Fiţi sociabili!