Încremenite în tipare

Se spune că unele lucruri nu se schimbă niciodată şi se mai spune că 8 Martie sau Ziua Femeii sau Ziua Mamei, oricum am numi-o, este o sărbătoare comunistă. Şi, totuşi, ce mamă ar prefera să renunţe la gesturile de atenţie şi iubire din partea celor dragi şi mai ales a copiilor ei, doar pentru că e o sărbătoare de sorginte nefastă? Niciuna, aşa că o dăm înainte cu 8 Martie. Decenii trec peste noi, iar noi o dăm înainte cu „De ziua ta, mămico”. Parcă o văd pe tovarăşa învăţătoare care ne împărţea poezii, pe care le recitam în faţa clasei – an de an, fără greş, aceleaşi poezii, aceleaşi cîntecele. Toţi eram copii şi toţi aveam o mamă. La fel se-ntîmplă şi astăzi, teoretic, de ce-ar fi altfel? Copiii sînt la fel de emoţionaţi, iar învăţătoarele la fel de bine intenţionate şi sigure de fericirea pe care copiii o transmit mamelor mai departe. Atît de sigure încît le e teamă că dacă ar face altceva rezultatul n-ar mai fi acelaşi. Atît de teamă încît preferă să-şi transforme clasa de copii într-un regiment anost, cu emoţii şi trăiri limitate. Scopul final, aplauze şi lacrimi în ochii mamelor, nicidecum idei personale, creativitate, imaginaţie, valoare proprie. Ce ne facem cu atîţia copii talentaţi care au atît de multe spus? De ce trebuie toţi să cînte şi să recite poezii alese de doamna? De ce nu-i întreabă nimeni ce simt pentru mamele lor sau cum ar vrea să le-o arate? De ce le limităm posibilităţile? Astfel de momente nu fac parte din programa şcolară, nu se impune de nicăieri să nu ieşim din tipare, să nu depăşim limitele. Dimpotrivă, sînt atît de puţine situaţiile din şcoală în care chiar putem lăsa copiii să dea ce au mai bun, încît e păcat să n-o facem, e păcat să nu le preţuim inteligenţa şi talentele. Ba mai mult, ce altceva ar putea face o mamă mai fericită decît să-şi vadă copilul aşa cum e el?  

Comentariu semnat de Alina Mihăescu şi difuzat de Radio Top Suceava – 104 FM.

Fiţi sociabili!