Încă doi ani mîncaţi

Dacă asta n-ar fi rubrica asta, ci ar fi cealaltă, de SPORC, atunci aş fi spus că mai fac o „nefăcută”, ca execuţiile-unicat ale lui Ibra. Aţi înţeles ceva pînă aici? Desigur, nu. Şi nici nefăcuta nu-i chiar aşa, că am mai procedat astfel: adică, iar luftez şi, în loc să şutez în vreun client din numărul trecut, scriu în nume propriu o replică la adresa bandei care a încălecat ţara încă parcă mai dihai decît banda de dinaintea ei. Se vor împlini, peste puţine luni, doi ani de cînd făceam pe noi de fericire că scăpaserăm de coşmarul guvernării Boc, aia care ne băgase adînc mîinile-n buzunare, extrăgîndu-ne de acolo amărîţii ăia de cîţiva lei, în locul acestora punîndu-ne nu lapte amestecat cu miere, ci ceva care, cînd scoteai mîna din buzunar, constatai că-i maro şi pute. Hai s-o las dracului de metaforă şi s-o zic p-a dreaptă: credeam că în loc de rahat vom găsi în buzunare şi altceva, mai ales că ăl’ de promisese fel de fel părea un puşti plin de bune intenţii. După încă nişte luni, mai spre iarnă, tot în 2012, alegerile au arătat că nu-mi cîştigase numai mie încrederea, ci, împreună cu prietenul lui, şi pe cea a vreo 70 (şi ceva!) la sută din popor. Am aflat că da, este majoritatea care va permite Parlamentului să facă legile alea bune, că prosperitatea bate la uşă, că economia, că industria, că agricultura, că fondurile europene, că autostrăzile, că Educaţia, că Sănătatea, că… V-aş lăsa să le luaţi la analizat cu bucata, să vedeţi dacă undeva, în oricare din astea, s-a petrecut ceva în ultimii doi ani. Mie nu-mi iese. De fapt, în ultimii 25. Dar în ăştia doi, fir-ar ai dracu’, autostrăzile mai mult s-au inaugurat decît s-au construit, în spitale continuă să se moară (ba să se şi plătească, din greu, serviciile care vă duc direct în groapă), benzina se scumpeşte sălbatic în timp ce ni se spune că de fapt s-a ieftinit, nebăgîndu-se acciza, deci e ca şi cum s-ar fi ieftinit, din moment ce s-a scumpit cu mai puţin decît ne aşteptam (aşa-i că nici aici n-aţi înţeles?), iar banii europeni sînt probabil folosiţi ca nişte şmecheri ca Dăianu şi Ruşanu, şefi de (ptiu!) Supraveghere Financiară, să-şi dea prime de 70.000 de euro într-o lună, adică exact atît cît cîştigă un profesor cu 20 de ani vechime şi gradul I în 15 ani! Huoooo!

Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!