În sfîrşit, ţeapăn

Am tot vorbit şi încercat să pricep(em) raţiunile, justificările ce pot fi aduse în sprijinul dreptului primar de a te răfui, în voia ta, cu cel care te-a lovit, jignit ori trădat. Cea mai cruntă poveste despre răzbunare este, se ştie, cea a Lorenei Bobbit, femeia care, sătulă de abuzurile fizice ale soţului ei, i-a tăiat „bărbăţia” cu un cuţit de bucătărie. Ea a explicat gestul extrem prin aceea că soţul ei era prea egoist şi nu o satisfăcea. Ce vreau să zic, confraţi cu (nu-i musai) mustaţă şi – eventual – barbă? Că ar trebui, preventiv, să păstrăm în minte gestul disperat al Lorenei. Şi să gîndim mereu de două ori înainte de a subestima nu doar dorinţa de răzbunare a unei femei furioase, ci şi infinita ei imaginaţie creatoare! Că doar nişte femei – nu nişte bărbaţi – au creat şi întreţin un site american de enorm succes. Intitulat dontdatehimgirl.com, acest „motor de căutare a bărbaţilor infideli” are zeci de milioane de abonate foarte… fidele, deoarece acest site te ajută să avertizezi şi alte biete femei despre soţul ori iubitul ce ţi-a trădat iubirea (poţi posta acolo chiar şi o poză a nemernicului). Acum, zău – iertare, fetelor! – chiar că n-aş băga mîna în foc că putem vorbi aici de conştiinţă morală sau de îndatorire etică faţă de alte femei. Cred, mai degrabă, că e doar o formă modernă de răzbunare faţă de un bărbat care te-a părăsit. Cea mai diabolică răzbunare feminină – deloc sîngeroasă, dar al naibii de dureroasă, de păgubitoare! – este cea consemnată de Claire Gillman în culegerea sa de „reţete alese ale răzbunării”. După ce şi-a petrecut ziua împachetîndu-şi obiectele personale, femeia – ce tocmai aflase că va trebui să părăsească locuinţa soţului ei, îndrăgostit de o mai jună blondă – s-a aşezat singură la masa masivă din sufragerie, oferindu-şi un dejun copios: creveţi, caviar, şampanie. Apoi, a îndesat, atentă, resturile festinului în barele groase de metal ce susţineau perdelele şi draperiile (ansamblul numit era un dar preţios pentru ticălosul de mascul, deoarece îi fusese oferit de mama lui, în ziua nunţii). După numai cîteva zile mirosul din camera aceea devenise insuportabil pentru fostul soţ şi noua lui iubită. Nimeni nu a găsit explicaţia, deşi au fost contactaţi inclusiv cei de la deratizare. Casa care începuse să duhnească – fiind evitată de oaspeţi şi părăsită inclusiv de îngrijitoare – a fost în final scoasă la vînzare, la mai puţin de jumătate din valoarea sa. În zadar. Orice posibil cumpărător îşi lua repede tălpăşiţa. Cei doi au contractat un împrumut scump şi şi-au cumpărat o altă casă. Atunci a intervenit, „întîmplător”, fosta soţie care – la auzul necazului căzut pe capul noului cuplu – a spus că îi era dor de fostul lor „cuibuşor”. Astfel încît s-a arătat dispusă să-şi mai reducă din pretenţiile de divorţ în schimbul casei urît duhnitoare. Crezînd că o va înşela a doua oară, soţul i-a oferit casa la o zecime din preţ, cu condiţia să semneze hîrtiile în aceeaşi zi! Ea a fost de acord, iar în următoarele două ore avocaţii încheiaseră deja înţelegerea. După câteva zile, bărbatul şi iubita lui jubilau la vederea camionului încărcat cu mobila stil, moştenită de la părinţii lui. Nu-i aşa (citez sursa acestei păţanii) că vă plac poveştile cu final fericit? Găsind în buzunarul lui verigheta – bărbatul jurase că-i burlac – o altă urmaşă a Evei i-a plasat-o pe „corpul delicvent”, în timp ce iubitul cel trişor dormea. O alta, aflînd că e „tradusă”, a spălat toaletele din casă cu periuţa lui de dinţi, mărturisind apoi unei prietene că oricum nu avea de gînd să-l mai sărute vreodată… O doamnă de 65 de ani din Surrey şi-a îndemnat, cu bruscă „înţelegere”, soţul să se mute la amanta cu care el trăia de 15 ani, în secret (credea el). Dezlegarea a fost primită cînd femeia aflase că „bigamul” se îmbolnăvise de inimă, iar raţionamentul ei a fost impecabil: de ce să-l îngrijească ea la bătrîneţe şi la boală, cînd cealaltă femeie îl avusese cît el a fost tînăr şi în putere? Într-o ceartă monstruoasă taman în ziua festivă, un bărbat căsătorit de 40 de ani a urlat: – O să-ţi scriu pe cruce: „Aici odihneşte soţia mea, rece ca întotdeauna”. – Mă rog, a replicat ea. Cred că eu îţi voi scrie: „Aici odihneşte soţul meu, în sfîrşit ţeapăn!”. Mă tem – strict statistic vorbind – că femeia va fi cea care va plăti popa şi praznicul (inclusiv epitaful).

 

Fiţi sociabili!