În fiecare an, la fel

Ne aflăm în plin sezon al balurilor bobocilor. Liceele din Suceava, de fapt toate, din întreaga ţară, se întrec în a produce ceva memorabil, cu care să rupă gura tîrgului şi mai ales gura concurenţei, adică a celorlalte licee cu care se află în permanentă bătălie pentru supremaţie în această direcţie. Ciudat este însă altceva: anume că în loc să ducă bătălia în primul rînd pe frontul imaginaţiei şi al originalităţii (întrucît fiecare bal are o temă, un scenariu, o regie, dincolo de concursul propriu zis pentru titlul de Miss, iar acolo unde este cazul şi de Mister Boboc), balurile astea s-au transformat în nişte întreceri în a aduce drept invitaţi pe cei mai cei dintre artişti, care să tragă o cîntare soră cu moartea! Este absolut inutilă orice discuţie despre calitatea actului artistic, despre diferenţa dintre o seară la club cu mîna-n grindă şi un bal care reprezintă un eveniment unic. În momentul în care încerci o asemenea abordare, elevii, ale căror preferinţe muzicale, indiferent că vorbim de vreun liceu de calitate excepţională ori de unul fără identitate, gen Liceul 314, te năucesc cu alegerea lor, ba te mai şi taxează drept fosilă sau idiot. Iar opţiunile lor vin de pe (mi-aş!!!) net, de regulă de pe youtube, şi se bazează pe un singur criteriu: e tare! Da’ nu oricum, ci tareeee! Ce înseamnă asta? Păi, nimic. Altfel spus, e vorba de nişte frustraţi, însă suficient de deştepţi încît să se fi prins la ce pune botu’ fraieru’ de licean, care bombăne nişte chestii de regulă ininteligibile, autodenumindu-se, ptiu!, rapperi. La fiecare două, trei vorbe „deştepte” (alea de zic ăştia, fraierii lu’ youtube şi ai net-ului în general că „au mesaj”) bagă cîte o d-aia, cîte o d’ailaltă, porno cu strigături, ceea ce-i face, desigur, şi mai „tari”. Asta-i tot. Uneori, cîte o generaţie pricepe cum stă treaba. Cel mai adesea însă nu. Uite de aia, oricîte festivaluri de blues ori de rock am avea în tîrg, la balurile elevilor noştri continuă să vină nişte monstruozităţi (a)muzicale. Celor care m-au întrebat de ce pînă şi la „Ștefan”, unde predau „Pop – Culture of the 20th Century”, lucrurile stau la fel, le răspund acum, aici: am renunţat să mă mai lupt cu prostia. Şi să o iau de la capăt an de an.

 

 

 

Fiţi sociabili!