Imnul naţional

La iniţiativa Senatului, în 1998, 29 iulie a devenit Ziua Imnului Naţional. „Deşteaptă-te, române!” a fost ales imediat după Revoluţia din Decembrie 1989 Imnul Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991. La 29 iulie 1848, „Deşteaptă-te,  române!” a fost cîntat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Rîmnicu Vîlcea. La originea Imnului Naţional al României se află poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.

 

Ultima etapă a fuziunii PNL-PDL, aşteptată în forurile celor două partide, s-a consumat, iar lucrul cel mai important este că acest congres, care a avut cea mai mare reprezentativitate teritorială a ţării, a votat fuziunea în unanimitate, a declarat vicepreședintele PDL pe Regiunea de Nord-Est, deputatul de Suceava Ioan Balan. „Noi nu desemnăm un om la un concurs de frumuseţe, ci un om pragmatic care ştie ce să facă. Garanţia pentru România că va avea un preşedinte care să o reprezinte cu cinste o poate da doar un preşedinte de dreapta”, a mai declarat liderul sucevean.

 

Primăria Suceava va achiziţiona zece biciclete electrice, destinate Poliţiei Locale, în cadrul unui proiect finanţat în proporţie de 73,39 la sută cu fonduri nerambursabile. Primarul de Suceava, Ion Lungu, a declarat, în conferinţă de presă, că bicicletele vor fi personalizate şi dotate corespunzător pentru activitatea poliţiştilor locali, care le vor folosi în munca de patrulare.

 

Scena 1

 

(Costică îl înghionteşte pe crîşmar, care sforăie în iarbă.)

Costică: Deşteaptă-te, bă, şi nu mai sforăi!

Crîşmarul: Ce-ai zis? Mai repetă o dată.

Costică: Deşteaptă-te am zis!

Crîşmarul: Deşteaptă eşti tu şi cu mă-ta! Nu vezi că-s mahmur?

Costică: Eu atîta îţi zic: deşteaptă-te şi vezi de drapel.

Crîşmarul: Eşti cam turbată de dimineaţă!

Costică: Cum să nu fiu, dacă sforăieşti ca un mistreţ jegos!?

Crîşmarul: Potoleşte-te, fă, că mă-ntorc pe-o parte şi gata cu sforăitu.

Costică: Nu te-ntorci nicăieri! Deşteptarea şi gata!

Crîşmarul: Iaca, m-am deşteptat. Spune ce-ai de spus.

Costică: Hai să intonăm: unu, doi, trei şi!

Crîşmarul: Unu, doi, trei şi!

Costică: Nu aşa, bă. La trei intonăm imnu naţional.

Crîşmarul: Cine joacă?

Costică: Ce să joace, tîmpitule?

Crîşmarul: Fotbal, tîmpito.

Costică: Nu joacă nimeni aicea.

Crîşmarul: Şi-atuncea de ce să intonăm pe uscat?

Costică: Că-i ziua imnului naţional.

Crîşmarul: Noaptea lui de imn care l-o inventat! Tu n-ai somn?

Costică: N-am somn! Că-s patriot, na!

Crîşmarul: Băga-mi-aş! De asta m-ai trezit tu?

Costică: Că bine zici! Ştii ce se află la originea lui?

Crîşmarul: Care origine, fă? Vrei să te-njur?

Costică: La originea imnului naţional!

Crîşmarul: Eu chiar te-njur de origine dacă mă iei la mişto!

Costică: Se află poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei Mureşanu.

Crîşmarul: Altu de dreapta? Băga-mi-aş!

Costică: Nu fi tîmpit, că-i pe bune.

Crîşmarul: Ce-i pe bune, zăludo?

Costică: Ziua imnului naţional. Deşteaptă-te, române!

Crîşmarul: M-am deşteptat. Ce mai vrei?

Costică: Intonează mai departe cu mine.

Crîşmarul: Ce să mai intonez?

Costică: Din somnu cel de moarte.

Crîşmarul: De morţi nu mai poţi tu acuma?

Costică: Aşa-i versurile. N-ai ce-i face!

Crîşmarul: De unde ştii tu versuri cu morţi?

Costică: Iaca de-aicea din foaie.

Crîşmarul: Ce foaie?

Costică: Pentru minte, inimă şi literatură.

Crîşmarul: Cînd te-ai stricat aşa de tare la creieri?

Costică: Vrei să spui că nu crezi? Citeşte negru pe alb!

Crîşmarul: Aşa-i, bă. Ăştia nu mai are ce publica?

Costică: Ce să publice, adica?

Crîşmarul: De accidente, de morţi, de corupţie, de inundaţii.

Costică: Asta nu-i ziar. Asta-i foaie de minte, inimă şi literatură.

Crîşmarul: De minţit ştiu că minte, că toate face la fel.

Costică: Nu mă mai duce cu vorba. Intonezi sau nu intonezi?

Crîşmarul: Dacă-mi spui, intonez.

Costică: Ce să-ţi spun?

Crîşmarul: Mureşan ăsta. Ăsta-i de dreapta sau comunist de-a lu Ponta?

 

Scena 2

 

(Ionică descalecă de pe o bicicletă electrică şi-l sperie pe Costică.)

Costică: Cum te-ai apropiat aşa pe muţeşte, bată-te să te bată?

Ionică: Iaca, nu vezi?

Costică: Văd că ai motocicletă. De ce nu bîrîie?

Ionică: Cum să bîrîie, dacă-i electrificată?

Costică: Cine-o electrificat-o?

Ionică: Mai întrebi? Lungu.

Costică: În loc să asfalteze metropola, Lungu electrifică biciclete?

Ionică: N-are-ncotro. N-ai văzut la ce s-o dedat separatiştii pro-ruşi?

Costică: N-am văzut. La ce s-o dedat?

Ionică: O doborît un avion nou-nouţ cu oameni nevinovaţi fiindcă bîrîia prea tare pe sus.

Costică: N-am văzut, dacă-ţi spun.

Ionică: Tot aşa şi cu Lungu. Se teme de separatişti.

Costică: Ce-are Suceava cu separatiştii pro-ruşi?

Ionică: N-are cu dînşii. Are cu separatiştii de dreapta.

Costică: Ce are?

Ionică: Dacă mă-ntrebi pe mine, nu ştiu, habar n-am.

Costică: Separatiştii ăştia de unde-o venit?

Ionică: Din fuziune. Din ultima etapă a fuziunii, ca să fiu mai precis.

Costică: De unde-ai scornit toate astea?

Ionică: Nu le-am scornit, că-s pe bune.

Costică: Şi bicicleta electrificată?

Ionică: Am suflat-o de sub fund la un poliţai.

Costică: Cum ai făcut? Nu te-o simţit nesimţitu?

Ionică: Ce să mă simtă dacă se uita dus la concursu de frumuseţe?

Costică: Frumuseţe la pielea goală sau cu perdea?

Ionică: Cu perdea roşie.

Costică: Şi cine-o ieşit miss?

Ionică: La comunişti o ieşit Ponta din prima. La dreapta-i mai greu.

Costică: Acolo cine-o ieşit?

Ionică: Predoiu şi Klaus.

Costică: Va să zică ăştia doi sînt separatişti. Tot cu perdea?

Ionică: La ăştia n-are perdea. La ăştia-i de-a dreptu.

Costică: Şi Lungu va să zică se teme de dînşii?

Ionică: Lungu se teme de toţi.

Costică: De asta electrifică bicicletele? Să nu bîrîie?

Ionică: Electrifică tot să nu bîrîie. Şi autobuze şi maşini mici, tot ce mişcă.

Costică: Va să zică cu separatiştii de dreapta nu te joci.

Ionică: Nu te joci, bă! Cum bîrîie ceva-n stînga, cum doboară pe loc.

Costică: Doboară şi recunoaşte sau doboară şi nu recunoaşte?

Ionică: Asta n-am priceput. Om trăi şi-om vedea.

Costică: Pînă atunci, ştii ce zic eu?

Ionică: Să nu cumva să zici nimica de rău de separatişti.

Costică: Nu zic, bă. Ştii ce zic? Hai să intonăm mai bine imnu naţional.

Ionică: A Ucrainei sau a Rusiei?

Costică: A ţării noastre, Ionică. Deşteaptă-te române din somnu cel de moarte.

Ionică: L-aş intona eu, da nu ştiu cuvintele mai departe.

Costică: Nu-i bai, că nici eu. Dacă nu ştii, dă din buze ca fotbaliştii.

Ionică: N-ai la tine o foaie pentru minte, inimă şi literatură?

Costică: N-am, că i-am dat-o crîşmarului s-o înveţe.

Ionică: Atunci îl aşteptăm şi intonăm în trei cînd se-ntoarce.

 

Epilog

(Crîşmarul vine de pe coastă şi dă cu ochii de cei doi, poticniţi la versul al treilea.)

Crîşmarul: Ce staţi amîndoi cu gura căscată?

Ionică: Te aşteptam să intonăm împreună imnu naţional.

Crîşmarul: Care imn?

Ionică: Care ţi-o dat Costică o foaie cu poezia.

Crîşmarul: Foaia ceea boţită pentru minte, inimă şi literatură?

Ionică: Chiar aşa. Va să zică deşteaptă-te române din somnu cel de moarte.

Crîşmarul: Ai dreptate. Aşa zicea şi Costică.

Ionică: Şi mai departe?

Crîşmarul: Ce mai departe?

Ionică: Mai departe cum sună?

Crîşmarul: Eu de unde să ştiu?

Ionică: N-ai citit de pe foaie?

Crîşmarul: N-am apucat că mi-o suflat-o vîntu din mînă.

Fiţi sociabili!