Îmi va fi dor de aceste zile!

Pînă acum cîteva zile aveam impresia, eronată, că doar noi, românii, ne pricepem la toate, dar în special la politică și fotbal. Dar am văzut o înregistrare cu Jurgen Klopp, antrenorul echipei Liverpool, care era întrebat, într-o conferință de presă, ce părere are despre răspîndirea coronavirusului. Antrenorul german a răspuns imediat, fără a sta pe gînduri: „Ce nu îmi place în viață este faptul că, în legătură cu o situație foarte serioasă, este importantă opinia unui manager din fotbal. Nu înțeleg asta (…) Nu este în regulă ca oameni în necunoștință de cauză, ca mine, să vorbească cu privire la subiecte despre care oamenii abilitați în domeniu trebuie să vorbească, spunîndu-le oamenilor cum să reacționeze (…) Politică sau coronavirus? De ce eu? Opinia mea chiar nu este importantă”. Și eu zic că are dreptate…

De cîteva zile bune, fetița mea, Clara, este acasă, nu merge la școală, la fel ca toții copiii din țară. Stă în casă, mai învață, chiar și citește, ceea ce este foarte bine. Dar, absolut firesc, e nervoasă, agitată, supărată.

De marți, soția mea lucrează de acasă, pentru o săptămînă. Stă, prin urmare, mai mult cu Clara.

Prin sediul redacției „Monitorul” bate vântul, cei mai mulți colegi lucrează de la domiciliu. Și eu stau doar cîteva ore pe zi la birou, ajung acasă foarte repede. Și petrec mai mult timp alături de soția și fiica mea. De miercuri, am început să mă plimb cu Clara, seara, pe dealurile din jurul cartierului în care locuiesc. Aer curat, locuri pustii. Nu mai e nervoasă, nu mai e agitată, iar zîmbetul i-a reapărut pe fața ei luminoasă. Stăm toți trei mai mult acasă. Stăm toți trei mai mult împreună. Izolați de restul lumii, bucurîndu-ne unul de altul, binecuvîntați pentru că putem fi împreună, fericiți că sîntem sănătoși. Și ne rugăm la Dumnezeu să ne țină sănătoși, ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute pe toți să trecem peste această crîncenă încercare.

Îmi doresc, la fel ca toată lumea, să se termine cît mai repede această pandemie. Și viața noastră să reintre în normal, cu agitația și stresul aferent. Se va întîmpla asta, mai devreme sau mai tîrziu. Nu îmi va fi dor atunci de teroarea creată de COVID 19, de zilele acestea încrîncenate. Dar știu că îmi va fi dor de multele ore petrecute zilnic alături de soția și fetița mea. De bucuria și fericirea pe care o simțim acum, cînd suntem împreună, toți trei. Îmi va fi dor, tare dor, așa că mă gîndesc că cel mai bun lucru este să măresc numărul orelor cînd sîntem împreună și să mă încarc cît mai mult cu chipurile luminoase ale fetiței și soției mele, chipuri luminate de fericirea că ne putem bucura unul de altul.

Tiberiu AVRAM

Redactor şef „Monitorul de Suceava”

Fiţi sociabili!