Iarăşi dragi procurori,

Aia cu „dragi” din titlu luaţi-o drept glumă, chiar dacă nu aveţi nici măcar vagi urme de simţ al umorului. De fapt, nu cred că pe planeta asta, de fapt în galaxia asta, există vreo formă de viaţă care să vă îndrăgească cu adevărat, desigur exceptîndu-i pe îndobitociţii ăia cu telefoanele-n labe care grohăiau acum aproape un an într-o piaţă din Capitală că vă iubesc pe toţi fără limite, şi în mod special pe Corduţa, cu care bănuiesc că o consistentă majoritate avea vise erotice. Mari, lungi, groase, că doar se ştie că visele astea sînt în funcţie de personajul-ţintă, cumva ca antibioticele, se socotesc la kilogram/corp. Iar aşa tonaj se cere onorat cu vise pe măsura gabaritului creaturii. Am divagat cumva, dar revin: aşadar, cînd eu vă zic „dragi”, nu trebuie să puneţi la inimă. E umor pur. Dacă o luaţi însă drept înjurătură, s-ar putea să vă apropiaţi de realitate. De ceva vreme, vă alintaţi spunîndu-vă, unii poate chiar considerîndu-se astfel, magistraţi. Poate şi asta e o formă de umor, de-ală de-al vostru, impenetrabil pentru noi. Ori poate o faceţi doar pentru a încerca un fel de justificare pentru salariile alea nu doar nesimţite, ci grotesc de nesimţite, nesimţiţilor. Ce faceţi voi, mă, de banii ăia, de sutele de milioane de care beliţi bugetul, nesimţiţilor? Aaa, le luaţi ca să rămîneţi incoruptibili, da? Asta vă e justificarea? Să mori tu, măi nea procurorule, că dacă ai lua mai puţin te-ai lăsa mînjit? Asta-i logica? Păi atunci nu înseamnă că noi, profesorii, cu salariile noastre de rahat, ar trebui să luăm şpăgi pe bandă rulantă, că deh, cine are salariu mic e coruptibil? Aşa-i sau nu, nesimţiţilor? Şi iar întreb: în care ţară din galaxie băgatul de oameni la bulău este aşa o meserie demnă şi respectabilă, de trebuie să cădem în cur numai la auzul cuvîntului „procuror”? Cine v-a inventat, mă, şi mai ales cine v-a băgat în cap că sînteţi moţul la…, pardon, buricul pămîntului?

Doru POPOVICI            

Fiţi sociabili!