Ho-ții, ho-ții!

De multă vreme n-am mai auzit strigarea din titlu scandată pe stadioanele patriei, dar asta nu neapărat fiindcă arbitrii români ar fi urmat între timp ceva școli de maici sau măcar de taici, ci mai ales datorită faptului că stadioanele despre care vorbim sînt cel mai adesea pustii, rareori doar goale, așadar cine naiba să strige!?

Lipsindu-ne obiectul muncii în țară, nu ne mai rămîne decît să privim peste garduri, unde ce ne e dat să vedem, parcă tot mai des și mai grav? Adică incomparabil mai al dracului decît ar fi îndrăznit vreodată hoții români să acționeze: borfași de toate națiile, de la turci și greci pînă la nemți și englezi, parcă angajați într-o competiție pe viață și pe moarte (și, fără pic de îndoială, pe saci de bani!) în care încearcă să demonstreze, fiecare cît îl duc capul și nervii, că mai sînt încă multe nefăcute care trebuie toate scoase la lumină pînă să dea peste ei celebrul VAR, după care s-a cam dus … de suflet șpăgăreala și trînteala de meciuri. Pînă atunci, însă, cît mai merge, merge! N-aș îndrăzni să spun, în calitate de suporter de vreo 60 de ani al Real-ului de Madrid, că chestia nu mi-a priit și că ho-ții, ho-ții! nu mi-au adus, săptămîna trecută, mare bucurie-n suflet. Sigur că dacă ar fi furat în favoarea lui Bayern aș fi fost de-a dreptul revoltat. Probabil cam cît sînt acum fanii lui Bayern. Oricum, cu arbitri doar umani sau amestecați și cu electronici, din orice unghi ne-am uita, Real rămîne cea mai bună echipă din lume. Nu credeți? Atunci priviți, vă rog, finala. Înainte de a vă întreba cum dracu de i-a bătut și pe Liverpool, amintiți-vă că le-a scos pe rînd pe PSG, Juventus și Bayern. Cu ajutorul arbitrilor hoți, eventual. Dar le-a scos.

 

 

Fiţi sociabili!