Haloimis ediţia 2016

Se dedică memoriei colegului Dinu Popescu

Un bun coleg al meu are o vorbă. Pe care o foloseşte atunci cînd are senzaţia că interlocutorul său încearcă să-i prezinte o altă faţă a realităţii, a problemei în discuţie, decît cea pe care o vede, o percepe el: „Hai, nu mă aburi!”.

Cam asta îmi vine şi mie pe limbă, văzînd promisiunile (momelile?) partidelor în campania asta. Una parcă mai ternă, mai banală, mai fleşcăită ca oricînd, exact ca şi încrederea noastră, a alegătorilor de rînd, în „partide”. Ştiţi că nu fac politică partizană, aşa că nu mă tem că o să mă „ucideţi”, fie şi simbolic: e clar că azi votul, legitimarea democratică a Puterilor în stat, nu mai are un fundament moral – ci doar constituţional, de acord – prin ceea ce au făcut politicienii noştri din ideea de „partid”. Eu le-aş numi găşti, familii (famiglii?) ascunse sub înşelătoare drapele ideologice. Am în vedere în primul rînd imorala „migraţie politică”. Adică, bre, nea X-ulescule! Anonim erai, anonim ai rămas! Dar eu te votasem (pe listă), nu nominal, iar tu mi-ai batjocorit votul! Curat murdar! Un partid adevărat are, în primul rînd, o doctrină de la care nu se abate. Apoi, are oameni exemplari, deasupra oricărei suspiciuni. Dar, la noi, corupţia şi furtul sînt „democratic” repartizate între „formaţiunile politice”.

Din motive de spaţiu publicistic voi împărţi textul în trei secţiuni: minciuni electorale, împrospătarea clasei politice, şi…eu pe cine – totuşi! – votez!?

1. Minciunelele. Ce ne promit – cam la unison – marile partide: – Investiţii în economie de 404 mld. lei (90 mld. euro). Scăderea TVA la 18% din 2018, de la 20% acum (PSD), faţă de scăderea TVA la 16% din 2019 (PNL). – Opt spitale regionale (PNL), faţă de opt spitale plus unul (PSD). – Cinci autostrăzi (PSD) şi cam tot atîtea PNL. O creştere economică de minimum 5,5-6% pe an în următorii patru! Îl citez pe Cristi Hostiuc (ZF), de la care am preluat datele de mai sus: „Cînd citeşti astfel de programe economice, crezi că ar trebui să plecăm din ţară şi să ne întoarcem în 2020 într-o altă ţară, cu salarii duble, cu autostrăzi, nu una, ci cinci, cu drumuri judeţene nou-nouţe, cu un sistem de sănătate state-of-art, cu un sistem educaţional al secolului XXI şi cu o economie unde capitalul privat românesc va fi în frunte”. Întreb: dar unde-aţi fost de prin 1990 încoace, stimate „partide”!? La Putere. Fie pe rînd, fie împreună, de nevoie. Realitatea: un grup de 4% dintre firmele româneşti produce azi 92% din profitul tuturor firmelor de pe piaţă. Restul supravieţuiesc la limită. Altfel spus, controlul Guvernului – de orice „orientare” a fost ori va fi el – este minimal asupra economiei reale. Profitul „fuge” de ani buni („Ţară cu mierea migrînd pe nouri/ Lemn de corabie, bun pentru jug” – M. Dinescu) peste graniţe. Guvernele puteau să ajute economia prin controlul evaziunii şi, eventual, prin măsuri de sprijinire a întreprinzătorilor, producătorilor băştinaşi. Să nu zic că – mai eficient! – în primul rînd prin stoparea cumetrismului şi a furtului! Şi, atunci, pe ce vă bazaţi, domnilor, promisiunile aburitoare?

2. Împrospătarea clasei politice băştinaşe. Nu o să zic, pripit, „întinerirea”, deoarece s-a dovedit deja – de vreo 15 ani încoace – că „lupii tineri” sînt cu mult mai nesătui, mai radicali, decît tăticii lor politici, cei din primele mandate. Dar, orişicît, azi tot aceleaşi chipuri ni se propun, un soi de „parlamentari pe viaţă”. Citez (romanialibera.ro): „Attila Verestoy, numit şi „drujba lui Dumnezeu”, ori Marton Arpad nu au mai părăsit Legislativul din 1990, obţinînd şapte mandate şi regăsindu-se şi anul acesta pe listele UDMR. Chiar dacă nu mai au nici un „integralist” pe liste, social-democraţii au destui veterani. Cristian Dumitrescu candidează pentru un nou mandat de senator în Vrancea, fiind parlamentar din 1992. Dumitrescu a intrat în Parlament ca unul dintre secunzii lui Petre Roman în FSN, fiind iniţial senator şi deputat de Suceava. După alegerea lui Băsescu în fruntea PD, el a trecut la PSD, devenind unul dintre oamenii de încredere ai lui Marian Oprişan. Celor trei mandate pe listele PD li s-au adăugat, astfel, alte trei obţinute din partea PSD”. Bravo, Cristian, băiete! La „abonaţii la mandate” mai putem adăuga „nemuritori” precum Marko Bela, Mădălin Voicu, Liliana Mincă, etc. Nu-i bai! Că şi liberalii au promis primenirea listelor electorale, dar unii veterani au „supravieţuit” bine mersi. Citez: „Pe listele PNL Bucureşti s-a strecurat Cristian Rădulescu, senator, cu şase mandate („Am înţeles că se caută întinerirea clasei politice şi am decis să candidez încă o dată”, a comentat, ironic, acesta), ori Alexandru Pereş (cinci mandate), candidat din partea PNL Alba. Fostul copreşedinte Vasile Blaga (cinci mandate) ocupa locul I la Senat la Timiş, dar s-a retras după ce DNA a anunţat că este urmărit penal pentru trafic de influenţă. Tot în urma problemelor cu procurorii s-a retras şi Ioan Oltean (şase mandate)”.

3. Eu , totuşi,…cu cine votez!? Pe toate listele sucevene, acelaşi haloimis de nume respectabile şi de „no-names”. Eu, zău, dacă s-ar putea, mi-aş „rupe” votul în cîteva părţi distincte – precum o mamă ce împarte o felie de pîine copiilor ei – dîndu-mi, drămuită atent, încrederea mea, nominal, unor oameni – de pe toate listele – şi nu unei liste de partid! În final, cred că votul nostru de pe 11 decembrie va fi dat după principiul alegerii toaletei publice într-un oraş necunoscut: o vei utiliza pe aceea care îţi produce cea mai puţină repulsie.

 

 

 

Fiţi sociabili!