Hai să fim serioşi, domnule preşedinte!

„După mine, Tăriceanu şi Ponta visează la revenirea instituţiilor de forţă sub control politic, precum în vremea lui Adrian Năstase. Ar fi o catastrofă pentru funcţionarea statului de drept”. Traian Băsescu a spus asta cu cîteva zile înainte ca fiica sa cea mare, Ioana, să fie pusă sub acuzare de vîrful de lance al statului de drept, DNA. Un DNA care nu s-a atins nici măcar de un fir din părul cel blond al Elenei Udrea, care pe vremea cînd Traian Băsescu era preşedintele României era şefă peste două ministere, unul dintre acestea, cel al Dezvoltării Regionale, avînd un buget din care s-ar fi putut achiziţiona cîteva milioane bune de genţi Luis Vuitton. Un DNA care doar forţat de probele video publicate de presă l-a pus sub acuzare pe fratele lui Traian Băsescu. Un DNA care de-abia după ce domnul Băsescu nu a mai fost preşedintele României s-a apucat serios să răsfoiască dosarele retrocedărilor în care sînt implicaţi mulţi dintre oamenii puşi în funcţii importante de cel care se consideră făuritorul statului de drept. Un DNA care nu l-a deranjat pe Adriean Videanu, fost stîlp de nădejde al regimului Băsescu, nici măcar cu o invitaţie la audieri cîtă vreme Traian Băsescu avea buletin de Cotroceni. Un DNA care nu s-a întrebat de unde s-a acumulat atîta avere în familia Băsescu. Un DNA care, pînă mai ieri, nu s-a arătat interesat de căruţele cu bani care au alimentat opulenta campanie electorală a lui Traian Băsescu din 2009. Asta, în timp ce DNA l-a trimis în judecată pe Adrian Năstase, iar judecătorii l-au băgat pe acesta în închisoare în dosarul „Trofeul calităţii”, fostul premier PSD fiind acuzat că şi-a finanţat campania prezidenţială din 2004 din fonduri necurate. Şi vine acum Traian Băsescu şi ne spune că domnii Ponta şi Tăriceanu vor să pună statul de drept la picioarele politicului, de parcă pe vremea domniei sale statul de drept ar fi stat demn în picioare şi ar fi scrutat zarea în căutare de corupţi, indiferent de vîrsta, sexul, religia, averea şi apartenenţa politică a acestora. Hai să fim serioşi, domnule preşedinte! Şi să vă trăiască statul de drept şi să vă facă dreptatea pe care v-o doriţi în cazul fiicei dumneavoastră celei mari.

Fiţi sociabili!