Guriţa bate funduleţul

Mai pe la începutul săptămînii trecute, pe cînd ne erau speranţele mai vioaie în legătură cu mandatul lui Guriţă la cîrma Naţionalei, care tocmai dădea să înceapă odată cu meciul contra Turciei (fiindcă la celelalte două era, nu cred că greşesc, doar un înlocuitor de conjunctură al nemţălăului debarcat pe motiv de incompetenţă), în loc să-l vedem/auzim expunîndu-şi planurile, strategia, ideile tactice, eventual şi proiectul pe termen ceva mai lung de primenire a echipei (că doar n-om juca pe veci tot cu Torje, cu Stancu şi cu Chipciu!), ei bine, în loc de toate astea, îl auzirăm pe domnul Guriţă dînd pe goarnă niscai vorbe la adresa lui Cornel Dinu. De rău, desigur. De fapt, de răspuns la comentariile „Procurorului”, care-l consideră pe Guriţă vinovat de tragica moştenire lăsată la Dinamo în momentul plecării la Naţională. Iar rezultatele, şi pînă, şi după plecarea Guriţei/Guriţului, parcă îl cam confirmă. Şucărit, fostul dinamovist devenit bun de patrimoniu naţional(a), sare cumva la beregata lui Dinu, trimiţîndu-l să repare el la Dinamo ceea ce a văzut stricat. Desigur, dacă e atît de deştept. Noi, ăi’ mai bătrîni, care l-am prins pe Dinu şi cînd nu trecea nici pasărea pe lîngă fundaşul central cu acest nume, şi pe cînd juca fotbal la Tîrgovişte, fiind şi procuror-şef pe judeţ, şi pe cînd era Ministrul Sportului în guvernul Petre Roman, băgam mîna în foc că e şi deştept, şi citit. Chestii care n-aş zice că s-ar plia şi pe portretul-robot al numitului Cosmin Contra, zis Guriţă. Aşa că pînă să degenereze conflictul într-o panaramă fără frontiere, îi sugerez lui Guriţă să şi-o închidă! Desigur dacă pricepe că cu ea deschisă nu face decît să-i creeze lui Corneluş prilejuri fără număr de a-l bate la fund.

 

 

Fiţi sociabili!