Glume proaste şi servicii speciale nepregătite

Pînă săptămâna trecută, nici nu auzisem de publicaţia „Charlie Hebdo”, deşi am făcut un stagiu de pregătire la Radio France. După crimele odioase, am căutat ziarul satiric pe internet şi am decis, în cunoştinţă de cauză, că nu vreau să fiu Charlie.  Nu pot fi de acord cu caricaturizarea simbolurilor religioase, indiferent că-i vorba de Iisus sau Mahomed. Desenul publicat pe prima pagină a ziarului „Charlie Hebdo” în care Profetul Mahomed este redat sub forma unui bărbat dezbrăcat, care stă precum câinele în patru labe, avînd fundul acoperit cu o stea, nu-mi stîrneşte hazul. Nu am putut să zîmbesc nici după ce am văzut caricatura cu Fecioara Maria care-l naşte pe Iisus. Aici nu mai vorbim despre libertatea presei, ci despre lipsă de toleranţă şi extremism ambalate în mesaje aşa-zis satirice. Autorii desenelor lipsite de haz erau la rîndul lor nişte extremişti, care se manifestau printr-un fel de artă. Pe de altă parte, preţul pe care l-au plătit caricaturiştii pentru că Charlie a făcut nişte glume proaste este enorm. Nimic nu justifică reacţia sîngeroasă a teroriştilor. Atacul de la Paris a dezvelit un adevăr crud. Franţa nu este pregătită să  lupte cu teroriştii acasă. De ce ar fi trebuit să fie pregătită? Nu pentru că desenatorii francezi l-au ironizat pe Mahomed, ci pentru că este membră NATO şi a trimis soldaţi ca să lupte cu extremiştii în Irak. Franţa este parte a unui război, care nu se poartă doar în zonele de conflict, la fel şi România. În loc să-i numere şi să-i critice la nesfîrşit pe ţiganii români din Paris, oficialii francezi ar fi trebuit să-şi pună pe picioare serviciile de monitorizare a teroriştilor din ţara lor. În 2005, unul dintre atacatorii de la „Charlie Hebdo” a povestit într-un interviu difuzat de France 3 cum se antrenează tinerii islamişti cu potenţial extremist. După cîţiva ani de la acordarea interviului, teroristul cu pricina, care are cetăţenie franceză, a introdus în Hexagon arme şi a ajuns să ucidă oameni. Puştile celor care i-au ucis pe caricaturişti nu erau artizanale, erau profesioniste. Sigur, în Franţa sînt 5 milioane de musulmani. Nu pot fi toţi monitorizaţi şi nici nu trebuie. Totuşi, dacă unul apare la un post naţional de televiziune şi povesteşte cum se antrenează alături de extremişti, datele problemei se schimbă. Asta este o bilă neagră pentru serviciile speciale franceze.

 

Fiţi sociabili!