Ghiftuieli

Introducere (mă rog, aperitiv ori desert). Ghiftuiţi, fiecare dintre noi (după buget, vezi Pristanda!) în urma Sărbă(u)torilor de Iarnă, n-ar strica să aflăm cum petrecea, în interbelic, (s)nobilimea română. Nu înainte de a-mi exprima cîteva mirări de om trăitor – şi gurmand, dar cu măsură – la anul 2018.

1. Este evident că asemenea meniuri pantagruelice erau accesibile unei foarte subţiri pături avute. Totuşi, uimirea rămîne: cum putea o persoană să îngurgiteze atîta haleală şi pileală în timp scurt, într-o vreme în care nu puteai apela, a doua zi, ca noi, la salvatorii domni Colebil şi Triferment ori la urgenţă, la UPU!?

2. Fără să vreau, acest tip de „dezmăţ culinar” valah – din anul 1938, cu numai doi ani înainte de a începe drama României, ce va dura jumătate de veac – îmi aminteşte de exemplul clasic al exceselor gastronomice – prevestitoare de cădere – din Roma imperială: în vreme ce barbarii atacau graniţele Imperiului, vestindu-i sfîrşitul, bogaţii patricieni inventau „vomitoriumul” (acea cameră specială în care, sătui – şi numai de dragul de a-şi satisface, repetat, nu foamea, ci papilele gustative – ei îşi provocau voma cu pene de struţ introduse pe gît). Mă rog, să fie o comparaţie grăbită această asociere cu luminile ultimului bal de pe Titanic?

Mai bine dau citire relatării originale (de altfel, foarte delicioasă, nu doar în materie culinară, ci şi de moravuri): „Lista pentru masa de Crăciun, anul 1938, făcută de dom’ Pascale, negustor cinstit şi stimat din Obor şi de doamna sa Uţa, băcăniţă cu marfă bună şi ieftină. Pe la ora 13, în ziua de Crăciun, se strîngeau musafirii: d’alde Malaxa, Asan şi Predoleanu, boierii Şerbănescu, Florescu, generalul Petroff, ambasadorii X şi Y, consulul Y. Întîi se servea domnilor care se aşezau la masa uriaşă, de 24 de persoane, cu farfurii de porţelan de Bavaria cu două spade, albastre, desenate încrucişate, şi tacîmuri de argint sterling, englezeşti, alune sărate şi ţuică de Văleni. Doamnele se învîrteau pe la bucătării, « îşi pudrau nasul », iar copiii deschideau cadourile aflate sub Pomul de Crăciun. Apoi doamnele, vesele şi foarte bine dispuse (cu mastică de Chios, parfumată) începeau să umple masa. Ouă umplute, decorate cu frunzuliţe de pătrunjel, roşii umplute cu brînză de vaci, mezeluri, neapărat salam de Sibiu, ghiudem, babic, kaizer, trei-patru feluri de brînzeturi, Camembert. Totul aşezat pe platouri mari de alpaca argintată! Se aduceau sticlele de ţuică, neapărat de Văleni şi Piteşti. Apoi venea marea salată de boeuf, făcută din maioneză pregătită în casă cu un ulei special adus din Albania. Cu o cruce mare, roşie, din murături roşii, gogoşari, peste maioneză strălucitoare. Erau la rînd, tremurînd de nerăbdare, piftia de porc şi de curcan cu murături şi felii de ou în aspic. Apoi se făcea o mică pauză: domnii vorbeau de afaceri, politică şi curse de cai, iar doamnele despre modă, copii şi actori. Discret, doamnele se ridicau de la masă, evacuau farfuriile şi platourile, ca să apară cu alte bunătăţi: icre şi pescărie. Icre de Manciuria şi Beluga (negre) şi autohtonele icre de ştiucă. Apoi urmau şalău cu maioneză în sos alb de lămîie şi somn la grătar. Se servea un vin alb sec, Fetească. Se mai făcea o pauză, bărbaţii jucau table sau stos, iar doamnele îşi scoteau pantofii înalţi, incomozi, ca să încalţe papuci de blană, de la Braşov.
La un moment dat gazda întreba, obligatoriu: « Măi băieţi, dar vouă nu vă este foame? ». Semn pentru aducerea celor 333 (!?) de sarmale. Cu mămăliguţă făcută cu lapte din mălai de moară de piatră şi smîntînă. La sarmale mai apăreau pe masă şi două-trei feluri de muştar, hrean şi alte mirodenii de dres gustul, după poftă. Cine voia putea lua, înaintea sarmalelor, o ciorbică de perişoare sau o supă de pui! Apoi fără întrerupere, apăreau fripturile de porc, curcan şi vînat, cartofii prăjiţi pai, franţuzeşte, murăturile de multe feluri, gogonele, castraveţi, gogoşari. Însoţite de mici bucăţele de cîrnat, ficat, rinichi, şorici, lebăr, caltaboş, mititei, pomana porcului! Două feluri de vin roşu, sec, Băbească şi Pietroasele. Pentru copii se făcea un meniu separat, cu piure şi şniţel vienez! Cine voia, comanda o cafea, făcută neapărat din cafea braziliană de la « Armeanul ». Doamnele preferau o ciocolată caldă cu frişcă atunci bătută! Se mai sta şi se mai discuta preţ de la vreo oră, se puneau la cale logodne şi încuscriri, călătorii şi vacanţe. Undeva, în salonul mic, se auzea un patefon, iar domnii invitau doamnele la dans! Apoi începeau să fie aduse fructele şi dulciurile, toate odată: portocale, mandarine, banane, ananaşi, mere, pere şi un… pepene! Urmau cozonacii, imenşi, parfumaţi, plini de nucă, stafide şi de cacao. Rahat nu se punea pe atunci! Vinul se schimba cu dulcele Cotnari! Fursecuri de multe feluri şi mărimi, prăjituri făcute numai în casă, cu gust fantastic, două torturi, mereu două. Un tort pentru Prunc şi unul pentru Mama Lui, Fecioara Maria! Apoi urma dansul, « konga », şerpuind în toată casa, cadourile trăsnite, jocuri de societate, glume, păcăleli, etc. Oamenii chiar se distrau cît puteau şi rîdeau în hohote! De Crăciun nu se bea şampanie… ci doar de Revelion! Pe la ora zece noaptea se aducea o a doua cafea, semn că musafirii trebuie să se cam ducă pe la casele lor. A doua zi, prin curier, dom’ Pascale şi coniţa Uţa primeau cărţile de vizită ale mesenilor cu cîte o scrisoare de mulţumire în care se arăta cît de bine s-au simţit…”.

 

 

 

Fiţi sociabili!