Ghidul tineretului

  • Printre multiplele lansări de la Frankfurt, am ajuns la un moment dat la un stand în care trona o maşină din lemn. Mare ne-a fost surpriza să aflăm că era rodul muncii unor cetăţeni români! Julia, aşa se numeşte maşina cu caroserie de lemn adusă de Szabo Peter la Salonul Auto de la Frankfurt. Peter a lucrat vreme de trei ani la această maşină, undeva lîngă Tîrgu Mureş, iar rezultatul atrăgea atenţia în standul unei companii germane de servicii electronice ultra-avansate: nu vezi în fiecare zi o maşină din lemn într-un stand de tehnologie de ultimă generaţie!

  • Un bărbat în vîrstă de 72 de ani, din localitatea suceveană Vicovu de Jos, a tipărit „Ghidul tineretului – în versuri”, o broşură care, spune el, se doreşte a fi un „îndreptar” pentru toţi elevii şi tinerii al căror comportament în societate nu este tocmai unul cuviincios. Chiar cum deschizi ghidul, Nicolai Ţugui, autorul cărţii, te întîmpină cu următorul mesaj: „Cumpără-mă şi mă citeşte / Tot ce e scris, tu împlineşte. / Nu ştiu de s-a scris vreodată / Poezie aşa minunată”.

  • Prezenţa unui urs pe străzile Sucevei, semnalată două zile la rînd, în zone diferite ale municipiului, a stîrnit reacţii controversate. Pe de o parte, ursul a devenit principalul subiect de discuţii pe stradă, în birouri, acasă, nu de puţine ori, în loc de salut, oamenii întrebîndu-se unul pe altul, în glumă, de s-au întîlnit cu ursul. Pe de altă parte, lăsînd deoparte numeroasele glume făcute pe această temă, autorităţile au cam fost depăşite de inedita situaţie, responsabilitatea rezolvării problemei fiind pasată de la unii la alţii, pînă cînd prefectul Constantin Harasim a „pus piciorul în prag” şi a convocat o şedinţă cu toate instituţiile care au tangenţă într-un fel sau altul cu această problemă.

  • Fostul preşedinte Traian Băsescu a anunţat că va da în judecată postul de ştiri Antena 3, după dezvăluirile făcute despre trecutul său. Directorul Antena 3, Mihai Gîdea, a reacţionat şi a precizat că îl va da la rîndul său în judecată pe Traian Băsescu, pentru „calomnie” şi „minciună”.

 

Scena 1

(Crîşmarul frunzăreşte o broşură cu învelitoare de ziar.)

Costică: Ce studiezi aşa încruntat?

Crîşmarul: Fii atent şi bagă-ţi minţile-n cap, că te pocnesc!

Costică: Cum să mă pocneşti? Eşti nebun?

Crîşmarul: Uite-aşa te pocnesc: poc!

Costică: Stai, bă, nu dădea-n mine, că n-ai nici un drept!

Crîşmarul: Tinere, fii atent cum te exprimi!

Costică: Ce tînăr visezi? Unde vezi tineri de jur-împrejur?

Crîşmarul: De jur-împrejur te văd chiar pe tine. Şi bagă-ţi minţile-n cap!

Costică: Ce te-o apucat? Nu vezi că-s om ca tine?

Crîşmarul: Eşti mai tînăr ca mine cu două luni. Am dreptate?

Costică: Şi ce? Două luni mai contează?

Crîşmarul: Se cheamă că eşti tînăr şi gata. Şi fii atent aicea la mine!

Costică: Hai că sînt, dacă zici.

Crîşmarul: Fii atent ce scrie la broşură.

Costică: Hai, nu mă mai ţine. Ce scrie?

Crîşmarul: „Cumpără-mă şi mă citeşte / Tot ce e scris, tu împlineşte. / Nu ştiu de s-a scris vreodată / Poezie aşa minunată”.

Costică: Cine-o scris?

Crîşmarul: Nicolae Ţugui.

Costică: Credeam că Lucian Blaga.

Crîşmarul: Lucian Blaga scrie poezii pentru Alina Gorghiu, nu se coboară el la tine.

Costică: Şi Ţugui ăsta de-a cui şi de unde-i?

Crîşmarul: Din Vicov, de-a lu’ Ţugui.

Costică: Şi ce i-o venit să se-apuce de scris poezii?

Crîşmarul: Din plictiseală.

Costică: Ia mai spune o dată ce-o scris.

Crîşmarul: „Cumpără-mă şi mă citeşte / Tot ce e scris, tu împlineşte. / Nu ştiu de s-a scris vreodată / Poezie aşa minunată”.

Costică: Tu ai cumpărat broşura? Doar nu eşti nebun!

Crîşmarul: Nebun eşti tu, că nu eşti îndreptat.

Costică: Îndreaptă-mă tu, dacă poţi.

Crîşmarul: Fii atent şi bagă la cap: „Sînt versuri sfătuitoare / Pentru omul de sub Soare”.

Costică: Şi?

Crîşmarul: Cum şi? Ai băgat la cap?

Costică: Am băgat.

Crîşmarul: Dacă ai băgat, repetă.

Costică: „Sînt versuri sfătuitoare / Pentru omul de sub Soare”.

Crîşmarul: Şi?

Costică: Şi ce?

Crîşmarul: Spune tu mai departe, să vedem dacă te-ai îndreptat.

Costică: „Pentru omul de sub lună / Îi cade în gură o prună”.

Crîşmarul: N-ai nimerit. Nota doi şi două vergi pe spinare!

Costică: Acum ştii ce? Eu cred că nimeni nu poate ce vrei tu. Nici Băsescu măcar.

Crîşmarul: N-avem noi treabă nici cu Blaga, nici cu Băsescu. Fii atent mai departe: „De le pui în aplicare, / O să ai …” Ce-o să ai?

Costică: Ce-o să ai? Spune tu, că ai broşura în faţă.

Crîşmarul: „O să ai răsplată mare”.

Costică: Cu TVA sau fără TVA?

Crîşmarul: Acuma chiar că te-ai obrăznicit. Încă două vergi pe spinare! Urmează acuma mai departe: „De vedeţi că fac un bine, / Să faceţi…”. Ce-o să faceţi?

Costică: Ce-i de făcut.

Crîşmarul: Spune tu mai departe.

Costică: „De-am să văd că faci un bine, / Îţi iau haine de pe tine”.

Crîşmarul: Eşti un porc. Încă trei vergi pe spinare! Şi fii atent la ce spun: „De vedeţi că fac un bine, / Să faceţi şi voi ca mine”.

Costică: Să mă ducă la DNA ca complic? La faza asta nu m-ai avut.

Crîşmarul: Bun. Hai să trecem mai departe. Fii foarte atent: „De vedeţi că fac un rău, … ei?

Costică: Ei, ce?

Crîşmarul: Spune tu mai departe.

Costică: „De vedeţi că fac un bine, / Săriţi toţi pe capul meu”.

Crîşmarul: Le-ai încurcat. Parcă eşti Ponta. Iarăşi primeşti trei vergi pe spinare. Şi fii atent, pentru ultima dată: „Recomand la tineret, / Să înveţe şi să muncească. / Foarte mult să se gîndească / Viitor să-şi pregătească, / La decizii să nu se grăbească”.

Costică: Fugi de-aicea! Acuma m-am prins! Ăsta-i un plagiat ordinar. Pregăteşte-ţi demisia sau îţi pun moţiune!

 

Scena 2

 

(Ionică intră fluierînd.)

Ionică: N-o să vă vină să credeţi cu ce m-am întors.

Costică: De unde te-ai întors?

Ionică: De la Frankfurt.

Costică: De satul ăsta n-am auzit.

Ionică: Nu-i sat. Nici oraş nu-i. Un fel de tîrg de maşini. Şi nu-i de la noi.

Costică: Da de unde-i?

Ionică: Din Germania. Ce ştiţi voi?

Costică: Te-ai refugiat şi tu temporar în Germania, pentru o viaţă mai bună?

Ionică: Am nimerit din greşeală, da nu-mi pare rău. Ştii ce-i acolo?

Costică: Ai zis că-i un tîrg de maşini.

Ionică: Ştii cu ce-am rupt noi, ţara noastră, gura tîrgului de la ei?

Costică: Cu alba-neagra!

Ionică: N-ai nimerit. Am rupt gura nemţilor cu o maşină de lemn.

Costică: Cu o căruţă, cum ar veni.

Ionică: Ce mai vorbim? N-o văzut neam de neamu lor aşa o maşină de lemn. Jurai că-i de tablă.

Costică: Şi ce culoare avea?

Ionică: Ce culoare să aibă? De frasin. Hai afară s-o vezi.

Costică: Ai şutit maşina din tîrg? Mare nebun!

Ionică: N-am şutit-o. Am luat-o la schimb.

Costică: Ce-ai dat la schimb?

Ionică: Tot felul de produse de înaltă tehnică şi tehnologie de-a noastră.

Costică: De unde-ai avut produsele astea?

Ionică: N-am avut. Le-am făcut din lemn, la faţa locului.

Costică: Lemne de unde-ai avut?

Ionică: Am tăiat nişte copaci din parc de la Frankfurt.

Costică: Şi ai făcut linguri, fluiere, hopa mitici? Ce-ai făcut?

Ionică: Am făcut produse de înaltă tehnologie, cum ar fi telefoane, tablete, aifoane, televizoare şi aparate de fotografiat. La frigidere şi maşini de spălat nu m-am băgat.

Costică: Toate de lemn?

Ionică: Toate de lemn. Da ştii ce lemn are nemţii în parcuri? Lemn de lemn!

Costică: Le-ai băgat rezoluţie, megapixeli, ram, tot ce trebuie?

Ionică: Cum să le bag, dacă era toate de lemn?

Costică: Şi-atunci cum le-ai vîndut?

Ionică: Le-am vîndut la negru şi la repezeală. Se uita nemţii la ele ca la sateliţi.

Costică: Instrucţiuni de folosire le-ai dat?

Ionică: Le-am dat, că nemţii nu cumpără fără instrucţiuni.

Costică: În ce limbă le-ai scris?

Ionică: În limba noastră de lemn.

Costică: Măi, să fie! De unde ai învăţat limba asta de lemn?

Ionică: De la parlament, de la guvern, din justiţie.

Costică: Înţelegea nemţii limba noastră le lemn?

Ionică: Nu înţelegea, da asculta înlemniţi. Aşa ceva n-ai văzut!

Costică: Ştii ceva, Ionică? O fi cum zici tu, da tineret ca al nostru nu cred că ai văzut tu pe-acolo.

Ionică: Ce vrei să spui?

Costică: Că ţările astea ca Germania nu are nici oleacă de viitor.

Ionică: De ce să nu aibă?

Costică: Că vorba poetului nostru din Vicov: „În viitorul ce vine / Fără muncă nu ai pîine”. Şi ei le are pe toate de-a gata.

 

Epilog

 

(Crîşmarul dă năvală în crîşmă, copleşit de uimire.)

Crîşmarul: Ce-i cu maşina aia de lemn de la poartă?

Ionică: Bine că-ntrebi. Asta-i maşina care-o rupt gura nemţilor de la Frankfurt.

Crîşmarul: Aici o rupt gura ursului. Du-te să vezi, că eu nu mă bag.

Ionică: Care urs? Ţie-ţi arde de discuţii sterile?

Crîşmarul: L-am văzut, cum te văd. Cred că-i ursul de la Suceava. Şi-o băgat colţii într-însa şi nu mai poate să-i scoată.

Ionică: Bag seamă cu nu glumeşti.

Crîşmarul: Nu glumesc. Mergi şi vezi, da mai mult n-ai ce-i face.

Ionică: Cum să n-am? Îl dau în judecată.

Crîşmarul: Habar n-ai cîte hîrţoage îţi trebuie. Mai bine-l laşi în plata Domnului pînă moare.

Ionică: De unde-ai învăţat strategia asta nemaipomenită?

Crîşmarul: De la Antena 3. Tot aşa o păţit şi ăia de-acolo.

Ionică: O dat un urs peste ei?

Crîşmarul: Şi mai rău. S-o trezit cu Băsescu-n ogradă şi acuma nu mai ştie cum să scape de el.

Fiţi sociabili!