Generaţia 2020

România, văzută la pas – asta îşi propune să facă un tînăr bucureştean, Dan Gabriel Nicolaescu, care a renunţat la viaţa mondenă din Capitală pentru a porni într-o aventură mai neobişnuită în zilele noastre, cînd toţi călătoresc cu mijloace cît mai rapide.

 În numărul din luna august a Wizz Magazine, care se distribuie în avioanele companiei internaţionale, la rubrica Wizz Destinations este promovată şi Suceava, de unde compania are zboruri directe către Italia şi Anglia. Intenţia este cît se poate de bună, doar că rezultatul lasă de dorit. Asta deoarece, chiar din prima propoziţie turiştii sînt îndemnaţi să viziteze „what used to be the capital of the state of Monrovia for the Ancient Rafting Week”, care ar fi tradus prin „ceea ce era vechea capitală a Monroviei, pentru Săptămîna Plutăritului Tradiţional”. Problema e că Monrovia este capitala Liberiei, o ţară de pe costa de Vest a Africii. Wizz Magazine îndeamnă turiştii să participe la „Treasure Mountain Festival”, adică, pe româneşte, Festivalul Comoara Muntelui, pentru a cunoaşte mai bine tradiţiile, legendele şi obiceiurile Sucevei. Numai că mai jos, pentru detalii, este indicată adresa web tmf.squarespace.com, a „Treasure Mountain Festival”, o manifestare cu tradiţie în SUA, care are loc în West Virginia şi tocmai a ajuns la cea de-a 48-a ediţie, care se ţine în perioada 15 – 18 septembrie.

 Tineretul Social Democrat Suceava a organizat, la Vatra Dornei, sub sloganul „Generaţia 2020”, a şasea ediţie a „Şcolii de Vară TSD”. În mesajele transmise, liderii PSD i-au încurajat pe tineri să participe la reabilitarea imaginii clasei politice, să-şi reevalueze motivaţia pentru care doresc să se implice în politică şi să recucerească Diaspora, ca electorat de stînga.

 

Două instituţii cu atribuţii în supravegherea sănătăţii mediului şi a populaţiei, Garda de Mediu şi Direcţia de Sănătate Publică Suceava, dau asigurări că deocamdată nu avem motive de îngrijorare din cauza minereului de uraniu de la Crucea şi Argestru, dar ambele vor face investigaţii mai amănunţite.


Scena 1

(Crîşmarul vrea neapărat să scape de dilema cu musafirii de la poartă.)

Crîşmarul: Ce mă fac eu cu Cioloş ăsta?

Costică: Încă n-o plecat de la poartă?

Crîşmarul: N-o plecat. Tot insistă.

Costică: Ce vrea de la tine?

Crîşmarul: Vrea să împingem la bemveu să poată porni mai departe.

Costică: Dă-i nişte curent, naibii, să plece.

Crîşmarul: I-aş da eu curent, da mi-i frică.

Costică: De cine ţi-i frică? E-Onu-i departe.

Crîşmarul: Mi-i frică de bavarezii de pe bancheta din spate.

Costică: Dă-i naibii de bavarezi! Ce ştie ei?

Crîşmarul: Ştie, că-s de origine românească.

Costică: Dacă-s aşa, de ce-o mai inventat bemveuri care se strică?

Crîşmarul: Şi ce vroiai să facă acolo-n Bavaria? Să crească oi pe dealuri?

Costică: Să muncească cinstit şi să trimeată banii acasă.

Crîşmarul: Unde acasă, dacă nu mai au casă la noi?

Costică: De asta, să-şi facă o casă.

Crîşmarul: Pe vremea cînd o plecat ei, nu le striga nimeni Hai în Bucovina!

Costică: Da cînd o plecat ei?

Crîşmarul: Mai demult, că şi limba o uitat-o de-atuncea.

Costică: Atuncea descurcă-se. Şi-n cazu ăsta, de ce te temi să le dai curent de la tine?

Crîşmarul: Tu nu ştii curentu nostru cum este?

Costică: La doi douăzeci. Cum să fie?

Crîşmarul: Doi douăzeci pe hîrtie, da-n realitate?

Costică: Cum să fie în realitate?

Crîşmarul: Plin de gunoaie, de zoaie şi botezat pe deasupra.

Costică: Şi ce? Curentu de dar nu se caută-n priză.

Crîşmarul: Asta le zici la români. La bavarezi nu le zici treaba asta.

Costică: Dacă ţie ţi-i ruşine, mă duc eu să le zic.

Crîşmarul: Stai, că nici curent n-am, de fapt.

Costică: De ce n-ai?

Crîşmarul: Că ni l-o tăiat ăştia de la E.On.

Costică: Şi n-ai reclamat?

Crîşmarul: Am reclamat, da pe bavarezi nu-i încălzeşte treaba asta.

Costică: Atunci hai să-i împingem.

Crîşmarul: N-ai cum, că-s cu botu la deal!

Costică: Fir-ar să fie de peisaj bucovinean! Degeaba îl laudă ăştia!

Crîşmarul: Hai că nu-i chiar aşa!

Costică: Da cum?

Crîşmarul: Depinde cum te opreşti: cu botu la deal sau la vale.

Costică: Atunci lasă-i să stea la poartă pînă vine salvarea.

Crîşmarul: Salvarea cum o anunţi, dacă nu este semnal?

Costică: Nu este semnal în Bucovina?

Crîşmarul: Este pe alocuri, în rest nu prea este.

Costică: Dacă-i aşa, n-ai ce-i face. Poate că semnalu n-o auzit chemarea să vină în Bucovina.

Crîşmarul: Şi totuşi turişti vine şi-aşa.

Costică: Unde vezi tu că vine?

Crîşmarul: S-o anunţat un turist care vine pe jos.

Costică: De unde naiba vine şi ăsta?

Crîşmarul: De la viaţa modernă din capitală.

Costică: Cioloş nu tot de-acolo vine?

Crîşmarul: Ba tot de-acolo. Măcar ăstalalt vine pe jos.

Costică: Şi ce naiba caută pe la noi?

Crîşmarul: Ospitalitate.

Costică: Asta ce-nseamnă? Curent pe degeaba?

Crîşmarul: O farfurie de borş sau o bucată de friptură.

Costică: La viaţa modernă din capitală n-are borş şi friptură?

Crîşmarul: Acolo-i pe bani.

Costică: Şi-aici nu-i pe bani?

Crîşmarul: Nu-i pe bani. Aicea-i pe ospitalitate bucovineană.

Costică: Şi tu de unde-i dai borş şi friptură pe ospitalitate?

Crîşmarul: Nu-i dau. De unde să-i dau, dacă n-am?

Costică: Şi cu ospitalitatea ta cum rămîne?

Crîşmarul: Ca cu curentu lu Cioloş.

 

Scena 2

 

(Costică abia aşteaptă să afle noutăţi din călătoria lui Ionică.)

Costică: Cum ai umblat toată săptămîna?

Ionică: Bine zis.

Costică: Bine zis ce?

Ionică: Mai bine zis pe unde-am umblat.

Costică: N-ai zis tu că te duci să vezi capitala Deasporei?

Ionică: Zis şi făcut.

Costică: Şi unde-i capitala Deasporei?

Ionică: Habar n-am, că n-am dat de dînsa.

Costică: N-ai plecat tu cu ăştia din Deaspora cînd o plecat ei?

Ionică: Ba cu ei am plecat de pe Aeroportul Ştefan cel Mare.

Costică: Şi cînd aţi ajuns, unde-aţi ajuns?

Ionică: La Milano.

Costică: Milano-i capitala Deasporei?

Ionică: Nu-i.

Costică: Şi de la Milano unde te-ai dus?

Ionică: La Madrid.

Costică: Nici Madrid nu-i?

Ionică: Nici Madrid.

Costică: Atunci care-i?

Ionică: Ţi-am mai spus: habar n-am.

Costică: N-ai căutat mai departe?

Ionică: Am căutat la Berlin, la Paris, la Londra. Nicăieri nu-i.

Costică: Şi-atunci ce-ai făcut?

Ionică: Am vrut să mă-ntorc acasă în Bucovina.

Costică: Asta nu-i greu.

Ionică: S-o crezi tu!

Costică: Cînd auzi Hai în Bucovina, nu se poate să nu nimereşti.

Ionică: Şi eu aşa am crezut, da nu-i chiar aşa. Ştii unde am nimerit?

Costică: În Oltenia? În Ardeal? În Moldova?

Ionică: În Monrovia, capitala Liberiei din Africa.

Costică: Vezi dacă toţi s-o luat după Flutur? Strigă toţi, care mai de care, ba hai în Monrovia, ba hai în Vietnam, ba hai în Dardanele.

Ionică: Asta n-ar fi nimica. În Monrovia m-am urcat în alt avion şi am ajuns în West Virginia, în plin război civil.

Costică: Şi nu te-ai speriat?

Ionică: De războiu civil? Vreo două zile am crezut că-s la noi.

Costică: Şi la urma-urmei cum te-ai întors?

Ionică: O trimis TSD un avion să mă aducă la Vatra Dornei.

Costică: Ce să faci tu acolo?

Ionică: Să-nvăţ un slogan la Şcoala de vară de-acolo la focu de tabără.

Costică: Şi l-ai învăţat? Ia spune-l pe de rost!

Ionică: Generaţia 2020.

Costică: Aşa simplu de tot?

Ionică: Nu-i simplu deloc, că ştii ce are-n cap tineretu din ziua de azi?

Costică: Pokemoni, ce să aibă?

Ionică: Are un singur slogan: Generaţia 6969.

Costică: Asta ce-nseamnă?

Ionică: Poziţia lor faţă de clasa politică.

Costică: Şi 2020?

Ionică: O poziţie mai pe stînga cu mîna.

Costică: Şi aţi exersat poziţia asta la focul de tabără?

Ionică: N-am exersat-o acolo. Avem temă s-o exersăm acasă bine de tot pînă-n decembrie la alegeri.

 

Epilog

 

(Crîşmarul se sperie un pic văzîndu-l pe Ionică la masă.)

Crîşmarul: Tu eşti, bă, Ionică?

Ionică: Da cine să fie?

Crîşmarul: Că nu te mai recunosc. Ţi-o crescut ţîţe sau ce?

Ionică: Chiar se cunoaşte-aşa tare?

Crîşmarul: Se cam cunoaşte. Cum de te-ai pricopsit?

Ionică: Am venit cu un tren de marfă de la Crucea şi pînă aici mi-o crescut uite-aşa.

Crîşmarul: Cine mai era cu tine în tren?

Ionică: Nişte domni de la Garda de Mediu şi de la DSP.

Crîşmarul: Dînşii ce căuta?

Ionică: O venit să le spună la oameni că nu-i nici un pericol cu marfa din tren.

Crîşmarul: Nu cumva-s ăştia care i-ai lăsat afară la uşă?

Ionică: Ăştia-s, că eu merg mai departe cu ei. De ce-ntrebi?

Crîşmarul: Că unu are coadă, doi are coarne şi restu are creastă ca la cocoş. Deci unde mergi tu mai departe cu ei?

Ionică: La cimitir, că spitalu-i închis din lipsă de doctori.

 

Fiţi sociabili!