Florin-Silviu Ursulescu și Hendrix

Săptămîna trecută mi-a adus încă una din veștile alea pe care nimeni nu le dorește: plecarea dintre noi a unuia dintre oamenii care au contat enorm în viața mea. E vorba de Florin-Silviu Ursulescu, cel mai competent și mai informat comentator și promotor al muzicii rock din România, al cărui singur termen de comparație nu ar putea fi decît Cornel Chiriac, după evadarea acestuia din lagărul comunist lui Florin revenindu-i misiunea de a se bate cu mai toți imbecilii pentru care muzica rock/pop era dușmanul regimului.

A scris mai întîi în revista „Săptămîna” o rubrică numită „Top”, care ulterior (uluitor!) a devenit o pagină întreagă, semnată de Florin și de Aurel Gherghel. Acolo s-a organizat în 1971, pentru prima oară în istoria țării, un concurs numit tot „Top” (cu premii în discuri, din alea pe care nu le găseai în magazine) al cărui prim cîștigător se numea Doru-Octavian Popovici, un elev de 17 ani din Cîmpina, județul Prahova. Premiul mi l-a înmînat Florin Ursulescu la București, la Clubul „Z”, iar acela a fost momentul care efectiv mi-a schimbat cursul vieții. Cu ajutorul și al lui Florin am înființat Clubul „Z” Cîmpina și i-am fost președinte pînă în 1976, devenind totodată și dee-jay, mai întîi amator, apoi, din 1973, profesionist. Trebuie spus că atunci, în 1973, s-a organizat un veritabil concurs de admitere, apoi au fost cursuri de vreo trei luni, urmate de examenul de atestare. Printre cursanți, alături de mine, erau toți dee-jay-ii celebri, inclusiv Andrei Voiculescu (care avea și el să fugă la Radio Europa Liberă, preluînd emisiunile defunctului Cornel Chiriac) ori Andrei Partoș. Desigur, și frații Ursulescu, Florin și Octavian, care, însă, erau şi cursanţi, şi profesori. Așa am devenit eu disc-jockey, așa am ajuns la Suceava.

Ultima dată m-am întîlnit cu Florin Ursulescu (Silviu îi spunea, cred, doar mama sa!) în holul Sălii Palatului, înaintea concertului lui Bob Dylan din 2014. Am stat de vorbă vreo 20 de minute, reamintindu-ne de tinerețile noastre, cînd gunoierul care venea la ei acasă, pe strada Radu de la Afumați, mă confunda cu Florin, cerîndu-mi bani de o țuică ori o bere, în funcție de sezon. Uitați-vă la fotografia de alături și spuneți dacă nu era logic să ne confunde!

De final, am să spun că Florin a fost înmormîntat pe 18 septembrie. Adică la data la care, în 1970, pleca Jimi Hendrix.

Fiţi sociabili!