Florin Cristescu, fotbalist, team manager şi consilier local

S-a născut pe 12 ianuarie 1961 la Fălticeni, iar în 1985 a absolvit, la Suceava, Facultatea de Subingineri TCM. Dar nu despre subinginerul Florin Cristescu este vorba în această pagină, ci despre unul dintre cei mai buni fotbalişti pe care i-a avut Suceava vreodată. Mama lui Florin, Elena, a lucrat la o fabrică de mobilă, iar tatăl, Teodor, a fost mecanic auto.

Fostul căpitan al echipei de primă ligă CSM Suceava a participat pentru prima oară la un turneu de fotbal în 1974, pe vremea cînd era elev al Şcolii Generale nr. 3 din Cîmpulung Moldovenesc. Micii fotbalişti cîmpulungeni au ocupat locul IV la turneul naţional organizat la Cumpăna, judeţul Constanţa. Încă din şcoala generală, Florin s-a transferat la renumitul liceu de fotbal de la Bacău, unde s-a pregătit în perioada 1974 – 1978. Treapta a II-a a făcut-o la Liceul Industrial Minier Gura Humorului. În clasa a XII-a, povesteşte Florin, „am scăpat de mină şi am lucrat trei luni la Canal (Canalul Dunăre – Marea Neagră – n.r.), unde am dat cu tîrnăcopul”. În 1978, chiar dacă era încă elev, Florin era în echipa mare a Minerului Gura Humorului, care a promovat în Liga a II-a, Divizia „B” cum era atunci. În octombrie 1980, invitatul săptămînii a plecat în armată şi a fost legitimat la Steaua Bucureşti, care, însă, l-a transferat după două luni la echipa de liga a III-a Armata Craiova. După trei luni, Florin a fost transferat cu armata la Liceul Militar Cîmpulung Moldovenesc, unde a stat numai o săptămînă, după care a fost mutat la Centrul Militar Suceava şi legitimat la echipa de liga a II-a CSM Suceava. A jucat pînă în 1991 la echipa suceveană, după care s-a mutat pentru şase luni la FC Bihor, iar apoi s-a întors la CSM, unde a jucat pînă în 1994. În toţi anii în care a evoluat la Suceava, Florin a fost căpitanul echipei. De la CSM, Florin a plecat la Zimbrul Siret ca jucător – antrenor şi a reuşit să promoveze echipa a în liga a III-a. Florin Cristescu a mai promovat şi Viitorul Liteni din Liga a IV-a în Liga a III-a, şi Viitorul Arbore din Liga a V-a în Liga a IV-a.

În prezent, Florin Cristescu este team-managerul echipei de liga a III-a Foresta Suceava şi membru al Consiliului Local Suceava din partea PSD.

Jupânu: Cînd ţi-a încolţit ideea de a te face fotbalist?

Florin Cristescu: În clasa a III-a sau poate a IV-a, în timp ce aveam campionatul cartierelor la Cîmpulung Moldovenesc. Era cu provocări. Căpitanul de echipă mergea la căpitanul din celălalt cartier, făcea provocarea, trecea echipele pe hîrtie şi anunţa ora şi locul desfăşurării meciului. Era cu galerie. Nu aveam telefoane mobile şi calculatoare, şi jucam fotbal. Antrenorul de la Casa Pionierului m-a văzut jucînd în acest campionat şi m-a selecţionat.  

Cine au fost cei care te-au încurajat să faci pasul către fotbal? 

Doctorii stomatologi Ardeleanu, doi fraţi din Cîmpulung Moldovenesc, m-au încurajat. Ei erau susţinători ai echipei locale, ASA Rarăul Cîmpulung, care era în Liga a III-a. Ei mă ştiau, m-au urmărit şi m-au recomandat la Sportul Studenţesc. Pe vremea aceea veneau foarte multe echipe de liga I în cantonament la Cîmpulung şi fraţii Ardeleanu m-au recomandat la Sportul. Atunci, la Sportul jucau Mircea Sandu, Chihaia, Iorgulescu, Speriatu… Eram un copil pe vremea aceea. Am ajuns la Bucureşti, am avut o discuţie cu preşedintele, mi-a oferit o cameră şi urma ca a doua zi să mă prezint la antrenament. Seara m-am urcat în tren şi m-am întors acasă.

Dintre colegii cu care ai început fotbalul cine a ajuns cel mai sus?

Movilă, care a jucat la Dinamo şi a ajuns la echipa naţională. Am fost coleg la liceu cu Movilă. Şi acum discutăm, am rămas prieteni. Movilă pregătea la un moment dat o echipă de copii. Acum este pensionar şi stă la Răcari, lîngă Buftea.

Cînd ai cîştigat primii bani din fotbal, ce sumă a fost şi cum ai cheltuit-o?

Am cîştigat la primul joc oficial la Minerul Gura Humorului. Prima de joc a fost de 1.500 de lei, cam cît un salariu normal. Din acei bani mi-am cumpărat o pereche de ghete de fotbal şi haine.

Cam pe ce bani jucai?

La Gura Humorului, pe perioada vacanţei, doar pe perioada vacanţei, eram angajat la mină şi primeam salariu de acolo. Apoi, cînd începea campionatul primeam cu toţii o indemnizaţie lunară de efort de la Federaţia de Fotbal, care era funcţie de locul echipei ocupat în clasament. Cea mai mare era de 800 de lei, iar cea mai mică de 400 de lei. La Minerul Gura Humorului, ca şi la CSM Suceava, era un regulament de ordine interioară şi funcţie de obiectivul fixat la începutul campionatului primeam prime pentru punctele cîştigate.

Care a fost cel mai mare cîştig din fotbal?  

Cînd am intrat cu CSM Suceava în Divizia „A” (1987 – n.r.) , am luat o primă de promovare de 12.000 de lei (aproximativ şase salarii normale – n.r). Au primit maximul de 12.000 de lei doar cei care jucaseră în mai toate meciurile din campionat. Şi am mai primit aprobări pentru a ne putea cumpăra televizoare color. Puteam să cîştig şi 15.000 de lei după un meci, dar n-a fost să fie. Ni s-au promis cîte 15.000 de lei dacă batem la Bucureşti pe Dinamo, numai că am luat bătaie cu 9-1. În Divizia „A” aveam de obicei o primă de 3.000 de lei la victorie.

Care au fost jucătorii pe care i-ai întîlnit în teren şi care te-au impresionat?

Am jucat contra lui Hagi, a lui Lăcătuş, Piţurcă, Belo, Cămataru… Jucătorii stîngaci sînt mai îndemînoşi. Lui Cămătaru era greu să-i iei mingea. Nici lui Coraş nu puteai să-i iei mingea. Într-un meci, Coraş a driblat, a şutat de la 16 metri, iar mingea se îndrepta către poarta goală. Atunci am venit eu lansat din spate, am făcut o alunecare şi am scos mingea din poartă. Şi Coraş, mirat, m-a întrebat: „Tu de unde ai apărut?”.

Care a fost vîrful carierei tale ca fotbalist? Dar ca antrenor?

Ca fotbalist, promovarea cu CSM Suceava în Liga I, în 1987. Ca antrenor, atunci cînd am fost secundul lui Maria Pană la echipa de primă ligă Unirea Urziceni.

Care este cel mai mare regret al tău? 

Îmi pare rău că n-am rămas la Dinamo. Cînd a fost povestea cu Dinamo aveam 25 de ani. Am fost propus de Ianul, preşedintele lui Dinamo. Ianul ştia foarte bine campionatul ligii a II-a, pentru că înainte de a ajunge la Dinamo fusese implicat la Poli Iaşi. Au umblat o vară întreagă după mine, el şi Securitatea: prin cantonament, pe-acasă pe la părinţi, cu ameninţări… Nea Mircea Lucescu era antrenor. Toţi mi-au zis să nu mă duc ca să nu păţesc ce-a păţit Stredie (şi el fost jucător la CSM Suceava – n.r.). L-a luat Dinamo, dar nu-l prea juca. Stredie era plecat înaintea mea cu trei – patru ani. Nu e mare diferenţa de vîrstă între noi. Dacă acum aş cunoaşte pe cineva care ar avea o oportunitate asemănătoare, l-aş învăţa să nu refuze oferta. Acum îmi pare rău. Cît am fost jucător nu mi-a părut rău.

Dacă astăzi ai avea 25 de ani, crezi că ţi-ai găsi angajament la o echipă din Liga I sau chiar în străinătate? În ce campionat?

Cu siguranţă da. Şi în Liga I, şi în străinătate. Cred că pe la sîrbi sau la croaţi, pentru că acolo duelurile sînt mai tari, mai îndîrjite. Cred că şi în Belgia aş putea juca.

Cum ai caracteriza Consiliul Local Suceava, din care în prezent faci parte?

E un grup de colegi buni. Eu mă înţeleg cu toţi. Ştiu să mă comport şi cînd sînt acceptat şi cînd nu sînt acceptat. Este o experienţă nouă pentru mine. Am început să învăţ lucruri noi, lucruri pe care le vedeam altfel.

Ţi-ai dori un al doilea mandat de consilier local?

Aş vrea să mă canalizez pe o anumită parte. Aş vrea să mă canalizez ori pe sport, ori pe politică. Ca politician trebuie răbdare şi mult timp liber, plus cunoaşterea tuturor factorilor care duc la luarea unei decizii.

Jupânu’

Fiţi sociabili!