Fie roata şi pătrată, tot se mai învîrte-o dată

Atunci cînd am purces la acest demers de scoatere la lumina tiparului –  spre luarea aminte a jupânilor noştri cetitori – şi am îndrăznit a pune laolaltă un dicton memorabil lîngă o replică cretină, alături de alte ziceri, pur şi simplu imaginare, dar potrivite cu CV-ul de impostori al „oamenilor zilei”, eram departe de a bănui cît de bogat, de practic inepuizabil este zăcămîntul de cretinism naţional şi universal contemporan. Ne-ar fi de trebuinţă o carte mai groasă ca Biblia şi două vieţi omeneşti pentru a-l explora în totalitate. Pentru că, asta e: din păcate, petrolul se epuizează, pe cînd prostia este singura resursă infinit regenerabilă. Să continuăm. „Nici o invenţie, nici o instituţie nu a fost pentru oameni o pacoste mai mare ca banii”. (Sofocle). Replica lui Mugur Isărescu: „Sofocle, eşti un prost! Vrei să mă laşi, peste milenii, fără obiectul muncii…!? Într-o scrisoare către amicul lui, Thomas Morus, Erasm – autorul „Laudei Prostiei” – îi mărturisea contemporanului său nădejdea sa că nimeni, nici o autoritate, nu va cuteza să interzică, fără drept, gluma. „Mai ales dacă cititorul – nota omul din Rotterdam – în cazul în care nu-i total mărginit, poate învăţa mai mult dintr-o glumă, din pilde, decît dintr-o lucrare ştiinţifică plină de morgă şi de mucegai. Iar dacă s-ar nimeri cineva care să se simtă jignit, prin asta n-ar face altceva decît să-şi dezvăluie fie slăbiciunea, fie frica, fie… prostia. Toţi cititorii mei de bună credinţă vor înţelege că m-am străduit să amuz şi nu să jignesc”. Aşa nădăjduiesc şi eu, bunule bunel Erasm… „N-ai teamă! Că doar vin ai noştri, pleacă ai noştri, revin ai noştri! Fie roata şi pătrată, tot se mai învîrte-o dată”. (Horică G., coleg). „Braţele îi lipsesc agriculturii Franţei”. (Presa franceză pe la 1860, cînd industrializarea începuse a „fura” ţăranii). Valabilă azi – în ciuda dispariţiei industriei – în România, aflată şi aici cu un secol în urma Franţei. Cu un adagiu de autor: programele, promisiunile, miniştrii şi alternanţa îi prisosesc şi de fapt îi dăunează agriculturii României. „Femeia tocmai îl înmormîntase pe regretabilul ei soţ”. (Presa). „Nu văd nici măcar un motiv valid pentru care o persoană normală la cap ar dori să aibă acasă la el un ordinator”. (Ken Olsen, preşedinte al „Digital Equipment Corp.”, 1977).  Caracterul este voinţa perfect cultivată (Novalis), o sumă de deprinderi tari dobîndite prin muncă, temelia demnităţii personale, unitatea voinţei şi sentimentului. Caracterul este proba de foc, testul suprem al oricărui om politic aflat la Putere şi – a spus Charles de Gaulle – o virtute de vremuri grele. Vai, cît de rară astăzi… „Eşti în stare de ceva!? Da. În stare de ebrietate”. (Un soţ). „Sînt două lucruri pentru care oamenii devin proşti: banii şi sexul”. (G. House). „Cînd sînt bună, sînt foarte bună. Dar cînd sînt rea, sînt şi mai <bună>”. (O femeie). „Doctore, mă chinuieşte îngrozitor coloana”.  (Constantin Brâncuşi). „Prefer rima îmbrăţişată”. (Veronica Micle). „Femeile cu picioare lungi sînt cele mai bune la pat”. (Procust). „Femeia model trebuie să fie tînără”. (Corneliu Baba). „A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce!”. (Zamfira). „N-aveţi, cumva, un foc?”. (Nero). „Ştiinţa prostiei omeneşti” – dacă mi-e îngăduit paradoxul – n-a avut prea mulţi adepţi. Probabil că vastitatea tematicii i-a speriat pe cercetători. Dar, se poate oare defini precis prostia? Un filolog a adunat 325 de expresii care, fiecare, exprimă o nuanţă a prostiei, dar definiţia ştiinţifică a prostiei este încă deficitară. Charles Richet croieşte astfel răspunsul: „Nu este prost acela care nu înţelege ceva, ci acel om este prost care deşi înţelege un lucru procedează de parcă nu l-ar fi înţeles”. Spirituală definiţie, însă nu ne ajută cine ştie ce. Am citat din „prefaţa înţeleaptă” a memorabilei cărţi consacrate celor mai mari „izbînzi” din istoria culturală a prostiei omeneşti. Carte delicioasă, datorată ungurului Rath-Vegh Istvan. Am speranţa că voitul contrast inteligenţă vs. prostie o va veşteji orişicît pe cea din urmă! Deşi, se ştie că din alăturarea unui deştept lîngă un prost, primul nu devine mai deştept, ci invers.

 

Fiţi sociabili!